ICCJ. Decizia nr. 1950/2007. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1950/2007
Dosar nr. 3745/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 iunie 2006 SC E.B. SA a chemat în judecată A.N.R.D.E., solicitând modificarea deciziei nr. 326 din 3 martie 2006 privind aprobarea preţurilor practicate în sectorul energiei termice livrate de reclamantă pentru municipiul Constanţa, în sensul stabilirii preţului energiei termice livrate de termocentrala S.E.C. care să acopere costurile de producţie şi să asigure un nivel corespunzător de profit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pentru evitarea pierderilor rezultate din aplicarea preţurilor aprobate prin Decizia contestată, este necesar ca, începând cu data de 1 mai 2006, preţul energiei termice livrat de termocentrala S.E.C. să fie de 227,15 lei/Gcal, în loc de 129,14 lei/Gcal cât a stabilit pârâta.
Prin sentinţa civilă nr. 2857 din 9 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că preţul stabilit de pârâtă priveşte pe toţi agenţii economici din sectorul energetic, iar referitor la termocentrala S.E.C., Primăria municipiului Constanţa al cărei aviz este obligatoriu, a comunicat că nu este de acord cu majorarea preţului energiei termice livrate.
Instanţa a constatat legalitatea deciziei atacate şi în raport de faptul că pierderile fiscale pe anul 2005 nu au fost definitiv stabilite şi înregistrate ca atare la autoritatea competentă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a învederat că sunt întrunite condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta avea obligaţia ca la emiterea deciziei să aibă în vedere necesitatea acoperirii costurilor de producţie şi asigurării unui nivel corespunzător de profit pentru societatea constănţeană.
Reclamanta a mai arătat că nu s-a invocat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 318/2003, prin emiterea deciziei contestate, ci doar s-a solicitat majorarea preţului la energie termică, motivat de documentele conţinând toate cheltuielile necesare producerii unei gigacalorii, în condiţiile în care preţurile stabilite de pârâtă nu acoperă nici costurile de producţie.
O altă critică adusă sentinţei priveşte neînregistrarea pierderilor fiscale pe anul 2005, reclamanta menţionând că instanţa nu a ţinut cont de prevederile art. 29 alin. (1) Cod Fiscal, potrivit cărora pierderile anuale se recuperează în mod obligatoriu din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, nu se poate reţine că instanţa a negat dreptul reclamantei de a solicita anularea actului administrativ. Constatând însă că nu s-a făcut dovada vătămării societăţiiîntr-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim, instanţa a respins cererea de anulare a deciziei emise de pârâtă, ca neîntemeiată, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod justificat legalitatea deciziei prin care pârâta a aprobat preţurile pentru activitatea de producere, transport şi furnizare a energiei termice practicate de reclamantă pentru agenţii economici şi populaţia din municipiul Constanţa.
Astfel, referitor la corectitudinea preţurilor aprobate, în referatul întocmit de Departamentul preţuri şi tarife din cadrul autorităţii pârâte, se face menţiunea că la 21 februarie 2006 s-a solicitat Primăriei Constanţa punctul de vedere privind intenţia de majorare a preţurilor energiei termice livrate, potrivit art. 38 alin. (1) din OG nr. 73/2002 pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produse centralizat.
În baza normei susmenţionate, stabilirea preţurilor şi tarifelor se face pe baza propunerii operatorului economic, cu avizul prealabil al unităţilor administraţiei publice locale implicate.
La solicitarea autorităţii pârâte, Primăria municipiului Constanţa a răspuns cu adresa din 27 februarie 2006, prin care şi-a exprimat refuzul de a accepta majorarea de preţ propusă de reclamantă.
Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit că, la emiterea deciziei, s-ar fi încălcat metodologia de calcul al preţurilor pentru energia termică livrată, aprobată prin Ordinul A.N.R.D.E. nr. 24 din 14 iunie 2005.
Dimpotrivă, în calculul preţurilor aprobate prin Decizia contestată, pârâta a respectat prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora preţurile şi tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de către autoritatea competentă, în calcul urmând a fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi termice, cheltuielile pentru dezvoltarea şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit.
Nici ultima critică privind ignorarea pierderilor financiare pe anul 2005 şi posibilitatea recuperării lor într-o perioadă de 5 ani nu este fondată. Potrivit art. 26 din Codul fiscal, pierderile fiscale care se recuperează sunt cele înregistrate la organul fiscal, ori reclamanta nu a depus la pârâtă situaţia financiară, bilanţ fiscal şi anexe, pentru întreg anul 2005 şi nici nu a solicitat recuperarea pierderilor.
De altfel, la data depunerii documentaţiei, anul financiar 2005 nici nu se încheiase şi nici ulterior, nu s-a probat finalizarea situaţiei financiare pentru acest an, pierderile invocate fiind doar estimate.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.B. SA, împotriva sentinţei civile nr. 2857 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
