ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1951/2007
Dosar nr. 4924/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 6 aprilie 2006 în dosarul nr. 10452/3/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a dispus sesizarea, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a aceleiaşi instanţe, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, în vedere soluţionării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor HG nr. 1822/2004, invocată de reclamantul S.V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2499 din 23 octombrie 2006, prin care a respins excepţia invocată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat legalitatea actului administrativ cu caracter normativ, HG nr. 1822/2004, pe considerentul că acesta a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi a prevederilor art. 9 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, ale art. 19 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 9 din Legea nr. 108/1999. Hotărârea menţionată a fost adoptată de Guvern cu avizul acordat de Consiliul Legislativ şi în baza notei de fundamentare întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea menţionată sunt stabilite locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale, alte condiţii speciale specifice poliţiştilor, precum şi faptul că susţinerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece nu se poate reţine că s-ar crea o situaţie inechitabilă pentru poliţiştii aflaţi în activitate şi pentru cei deja pensionaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.V., solicitând casarea în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii") şi, susţinând că în fundamentarea hotărârii pronunţate instanţa de fond a considerat în mod greşit că cele două categorii de persoane, poliţiştii în activitate şi cei pensionaţi la data apariţiei HG nr. 1822/2004, s-ar afla în situaţii diferite, ceea ce ar impune un tratament juridic diferit. Reclamantul susţine că prevederile hotărârii criticate reglementează beneficiul şi posibilitatea valorificării unor drepturi câştigate în perioada când ambele categorii au lucrat în aceleaşi condiţii şi că, din acest punct de vedere, se află într-o situaţie identică, impunându-se acelaşi tratament juridic.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat şi va menţine hotărârea instanţei de fond, ca legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:
HG nr. 1822/2004 are ca obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti, fiind emisă în temeiul legii.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că susţinerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României sunt neîntemeiate, neputându-se considera că s-ar crea o situaţie inechitabilă celor două categorii de poliţişti, în activitate faţă de cei pensionaţi, întrucât actul normativ se aplică numai pentru viitor, cu respectarea principiului neretroactivităţii.
În acelaşi sens, se constată că criticile formulate prin recurs sunt neîntemeiate, prevederile HG nr. 1822/2004 fiind în concordanţă cu prevederile art. 9 din Legea nr. 179/2000 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, neîngrădind în nici un fel drepturile poliţiştilor pensionaţi anterior, neexistând o prevedere expresă în sensul că de încadrarea în condiţiile de muncă deosebite, speciale sau specifice beneficiază numai poliţiştii în activitate.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V., împotriva sentinţei civile nr. 2499 din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2007. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 1952/2007. Contencios. Cerere privind fixarea... → |
|---|
