ICCJ. Decizia nr. 1952/2007. Contencios. Cerere privind fixarea unui termen de urgenţă (Legea 554/2004 art.21). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1952/2007
Dosar nr. 341/43/2007
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 martie 2007 şi precizată la termenul din 13 martie 2007, reclamanta O.J.H.U.C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – A.E.P., să se dispună suspendarea executării adresei din 26 februarie 2007 şi a Ordinului nr. 19 din 6 martie 2007, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a celor două acte administrative.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate A.E.P. a validat operaţiunile electorale desfăşurate în perioada 5 – 30 ianuarie 2007 în cadrul alegerilor parţiale pentru Consiliul local al municipiului Odorheiu Secuiesc, deşi această autoritate nu are competenţa de a valida sau de a invalida operaţiuni electorale pe durata desfăşurării alegerilor parţiale locale, potrivit art. 27 din Legea nr. 373/2004.
Prin sentinţa nr. 14/ CA din 14 martie 2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a suspendat executarea Ordinului nr. 19 din 6 martie 2007 şi a adresei din 26 februarie 2007 până la soluţionarea în fond a acţiunii privind anularea celor două acte.
Instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa existenţei unui caz bine justificat, prin incertitudinea creată de cele două acte cu privire la posibilitatea reclamantei de a participa la alegerile parţiale locale, cât şi în privinţa existenţei unei pagube iminente, ca prejudiciu material viitor, rezultat din cheltuielile suportate pentru participarea la procesul electoral.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, A.E.P., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În temeiul art. 107 şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., s-a invocat nulitatea hotărârii recurate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ. privind citarea părţilor. Recurenta a susţinut că nu a fost legal citată pentru termenul la care s-a judecat pricina şi instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea dreptului său la apărare.
Hotărârea atacată a fost criticată şi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării. Recurenta a susţinut că intimata nu a dovedit pericolul producerii unei pagube iminente, iar pentru existenţa unor cazuri bine justificate, instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 2 din HG nr. 170/2007, care prevăd competenţa sa de validare a operaţiunilor electorale îndeplinite pentru alegerile a căror dată a fost stabilită de Guvern pe 4 februarie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat neîntemeiat încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea sa pentru termenul din 14 martie 2007 la care a fost soluţionată cererea de suspendare a executării, dat fiind aceasta a fost citată, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de fond.
În consecinţă, procedura de citare a recurentei a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată şi va fi respins ca nefondat primul motiv de recurs privind încălcarea dreptului la apărare, constatându-se că instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt de asemenea nefondate.
Instanţa de fond a apreciat judicios că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru suspendarea executării celor două acte administrative emise de recurenta-pârâtă, având în vedere conţinutul lor şi efectele juridice pe care le pot produce până la soluţionarea fondului acţiunii formulate pentru anularea lor.
În prezentul recurs s-au formulat apărări pe fondul pricinii, care nu pot fi examinate în procedura suspendării executării, iar cu privire la această măsură provizorie, nu au fost contestate motivele de fapt pe care s-a întemeiat concluzia instanţei de fond privind existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului procedurii unei pagube iminente pentru intimata-reclamantă.
De asemenea, recurenta nu a contestat că actele sale au fost emise în baza HG nr. 170/2007, act normativ a cărei suspendare a fost dispusă prin sentinţa nr. 13/ CA din 13 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş.
În consecinţă, instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunţate, astfel încât va fi respins ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.E.P., împotriva sentinţei nr. 14/ CA din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1954/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
