ICCJ. Decizia nr. 2293/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2293/2007
Dosar nr. 4448/39/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13 din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea prin care, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., reclamanta C.R. solicita anularea Ordinului nr. 8020 din 14 august 2006, de sancţionare a sa cu „mustrare scrisă", precum şi radierea acestei sancţiuni.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia invocată, că A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât ordinul contestat a fost emis de vicepreşedintele acestei autorităţi, nu în calitate de reprezentant al A.N.A.F. ci în calitate de conducător al A.N.V., instituţie cu personalitate juridică proprie, conform art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ. Pe cale de consecinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de A.N.A.F., ca fiind formulată împotriva unei persoane tară calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că ordinul contestat, prin care reclamanta, în calitate de inspector vamal asistent la B.V.S., a fost sancţionată disciplinar cu „mustrare scrisă", conform art. 63 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 188/1999, este legal, susţinerile reclamantei referitoare la nelegalitatea ordinului, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 35 din HG nr. 1210/2003, neputând fi primite. De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta nu a produs dovezi în sensul că abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionată, constând în realizarea unei alte operaţiuni vamale decât cea care îi fusese repartizată, ar fi fost cauza unei erori a echipamentului informatic şi nu rezultatul voinţei sale.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta C.R., invocând prevederile art. 304 pct. 7 - 9 şi art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de A.N.A.F., că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii; în acest sens, recurenta arată că instanţa de fond s-a mulţumit doar să enunţe prevederile art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 şi să reţină ca ordinul de sancţionare ar conţine toate elementele esenţiale, fără a motiva acest aspect.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din preambulul ordinului contestat, emitentul acestui act este secretarul de stat în dubla sa calitate, de vicepreşedinte al A.N.A.F. şi de conducător al A.N.V., ceea ce atrage calitatea procesuală pasivă a ambelor autorităţi, având în vedere că într-o acţiune în contencios administrativ „pârâtul" este emitentul actului contestat. Se dovedeşte, astfel, că recursul este întemeiat sub acest aspect, instanţa de fond în mod greşit admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primei pârâte.
De asemenea, potrivit art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) (de sancţionare a funcţionarului public) se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Or, aşa cum rezultă din simpla lecturare a Ordinului nr. 8020 din 14 august 2006, contestat în cauză, acesta nu conţine motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile, împrejurare ce atrage, potrivit dispoziţiilor legale citate, nulitatea absolută a actului administrativ de sancţionare, recursul dovedindu-se întemeiat şi cu privire la acest aspect.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, pentru ca hotărârea să fie pronunţată în contradictoriu cu ambele pârâte.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va face aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.R., împotriva sentinţei nr. 13 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2294/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
