ICCJ. Decizia nr. 2291/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2291/2007
Dosar nr. 7458/45/2005
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea prin care, în temeiul art. 111 C. proc. civ., reclamanta U.A.I.C. Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii M.E.C. şi U.T.G.A. Iaşi, solicita să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie 2001, în ceea ce priveşte menţiunile corelative statuării dreptului de proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iaşi, precum şi rectificarea, în sensul radierii, înscrierii nelegitime a acestuia în cartea funciară a Municipiului Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a admis excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivităţii introducerii acţiunii şi a incompatibilităţii prevederilor art. 111 C. proc. civ., cu specificul raportului de autoritate dedus judecăţii, invocate din oficiu, reţinând, în esenţă, că litigiul născut din emiterea ordinului contestat aparţine sferei contenciosului administrativ, că actul contestat este un act administrativ individual, că sesizarea instanţei s-a făcut cu neobservarea procedurilor prealabile şi cu depăşirea termenului limită stabilit de lege şi că nu este posibil a se obţine reformarea actului administrativ urmând o procedură nespecifică dreptului administrativ.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta U.A.I.C. Iaşi.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, la data de 21 iulie 2003, reclamanta U.A.I.C. Iaşi a chemat în judecată M.E.C. şi U.T.G.A. Iaşi, solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie 2001, cu privire la statuarea dreptului de proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 10232 din 13 octombrie 2003 Judecătoria Iaşi a respins ca fiind inadmisibilă acţiunea, hotărâre menţinută prin Decizia nr. 325 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin Decizia nr. 996 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de reclamantă, a casat primele două hotărâri şi a trimis cauza la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Iaşi, reţinând că acţiunea vizează constatarea nulităţii unui act administrativ unilateral.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 100 din 25 septembrie 2006, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a tardivei introduceri a acţiunii la instanţa, respingând acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta U.A.I.C. Iaşi, susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa a calificat actul dedus judecăţii ca fiind un act administrativ de autoritate, recurenta-reclamantă fiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu încă din anul 1999, că şi-a exercitat posesia asupra acestuia de la acea dată, o lungă perioadă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce priveşte susţinerea recurentei cu privire la o eronată reglementare a actului administrativ de autoritate şi a actului administrativ unilateral individual, de către instanţa de judecată, sub acest aspect de fapt, recurenta nu se rezumă, decât a solicita instanţei o cenzurare a acestuia, pentru considerente vizând conţinutul său şi nicidecum natura sa.
Însăşi recurenta confirmă, faptul că ne aflăm în prezenţa unui act administrativ şi dacă ar fi apreciat că acesta nu îndeplineşte condiţiile de legalitate nici pe fond nici ca formă, aşa cum susţine în motivele de recurs, ar fi fost îndreptăţită să solicite cenzurarea lui numai în condiţiile legii speciale, cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în Legea contenciosului administrativ.
Nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia instanţa de judecată ar fi procedat la soluţionarea cauzei fără a pune în discuţia părţilor excepţiile reţinute. Instanţa de judecată a acordat în mod expres un nou termen de judecată la 27 februarie 2006, pentru a conferi posibilitatea formulării unui punct de vedere.
Cu privire la fondul pricinii, criticile formulate de recurentă urmează a fi înlăturate, instanţa de fond pronunţându-se numai pe excepţia lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii introducerii acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta U.A.I.C. Iaşi, împotriva sentinţei nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2265/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
