ICCJ. Decizia nr. 2297/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2297/2007
Dosar nr. 1207/2/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1207/2/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de S.R.T., împotriva deciziei nr. 7 din 5 ianuarie 2006 emisă de C.N.A., prin care reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faptele săvârşite de difuzorul T.V. în emisiunea T.S. din zilele de 10, 17, 24 şi 31 decembrie 2005 corespund contravenţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) din Decizia normativă nr. 254/2004 privind publicitatea şi teleshoppingul, întrucât prezentarea batonului F.B. ca supliment alimentar şi promovarea firmei R.N. s-au realizat în alte emisiuni decât cele de publicitate sau teleshopping.
Instanţa a înlăturat şi invocare de către reclamantă a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, reţinând că C.N.A. nu a încălcat aceste dispoziţii, întrucât societatea fusese şi anterior sancţionată pentru încălcarea prevederilor Legii audiovizualului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta arată că, în raport cu definiţiile date în Legea nr. 504/2002 „publicităţii" şi „publicităţii mascate", faptele ei, descrise drept abateri de la Legea audiovizualului, nu întrunesc condiţiile legale pentru a fi considerate una sau cealaltă dintre formele de publicitate.
Arată recurenta că batonul F.B. este o denumire generică a batoanelor supliment alimentare şi nu s-a insistat asupra acestor tipuri de produse, nefiind individualizat ca produs şi că pe verso-ul raportului de monitorizare se prezintă produsul F.B.R. denumirea unui bun individualizat care nu se regăseşte în înregistrările audiovizuale şi care nu poate fi confundată cu denumirea generică a acestor produse.
Susţine recurenta că în emisiunea din 24 decembrie 2005 a fost promovată de firma R.N. prin prezentarea de imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereţi erau afişate postere inscripţionate cu denumirea R.N., iar sportivii care participau la competiţia sportivă televizată purtau tricouri inscripţionate cu numele sponsorilor, dar că acestea sunt imagini ce însoţesc toate competiţiile sportive televizate.
Consideră recurenta că aceste activităţi nu constituie publicitate pentru că T.R. nu a încheiat nici un contract de publicitate în schimbul unui tarif, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, astfel cum este definită activitatea de publicitate, iar C.N.A. nu a depus nici o dovadă că activitatea de publicitate considerată ca fiind nelegală s-a făcut în baza unui contract comercial încheiat între T.R., ca prestator de servicii de difuzare a publicităţii şi beneficiarul de publicitate. Arată recurenta că prestatorul de servicii de publicitate nu a fost T.R., ci doar proprietarul sălii din care s-a desfăşurat transmisiunea emisiunii.
Consideră recurenta că aceste activităţi nu reprezintă nici publicitate mascată, întrucât nu întrunesc cele trei condiţii prevăzute de lege, iar în statele U.E. o astfel de publicitate, cu caracter indirect şi neintenţionat, realizată de pe marginea spaţiului de desfăşurare a evenimentului sportiv, nu este considerată publicitate.
Arată recurenta că şi Comisia Europeană, în interpretarea dată de Brussels, 23 aprilie 2004, privind aspecte ale publicităţii televizate în D.T.F. a stabilit că: „Intenţia este criteriul pentru interzicerea publicităţii indirecte, distincţia dintre publicitatea indirectă, neintenţionată şi referirea directă la bunuri, servicii, mărci sau nume ale agenţilor economici putând fi dificil de făcut de către state. Tocmai de aceea, Comisia consideră că trebuie să se aplice criteriul proeminenţei nejustificate pentru bunurile, serviciile, mărcile şi numele companiilor.
Filmarea proeminent nejustificată poate fi rezultatul prezenţei produselor publicitare în prim plan sau într-o manieră directă.. să îndeplinească trei condiţii:
- să fie radiodifuzată intenţionat de postul T.V.
- să servească evident unui scop publicitar şi
- să poată induce în eroare publicul cu privire la natura ei".
Arată recurenta dacă cel puţin una dintre acestei trei condiţii nu este îndeplinită, atunci prezentarea de produse în cauză nu poate fi calificată drept publicitate clandestină. Prin urmare, atunci când prezentă pe ecran a produselor publicitare nu apare în scop intenţionat publicitar (proeminenta nejustificată) ci ca efect secundar al filmării evenimentului transmis (în speţă, unul sportiv) nu suntem în prezenţa unei publicităţi televizate şi, cu atât mai puţin, a uneia clandestine, deci prohibite şi sancţionabile.
Consideră recurenta că instanţa de fond face confuzie între publicitate şi sponsorizare.
Susţine recurenta că art. 20 din Decizia nr. 254/2004 prevede că emisiunile sponsorizate vor respecta regulile generale despre modul cum se face prezentarea sponsorilor, a numelor, siglei, logo-ului, numelui, imaginii unui produs reprezentativ, ale acestora, dar acelaşi articol stabileşte, că sunt exceptate de la aceste prevederi emisiunile ce conţin transmisiuni sportive.
Invocă recurenta art. 4 din Legea nr. 32/1994, care stabileşte că emisiunile de televiziune pot fi sponsorizate atunci când reflectă activităţi sportive şi art. 5 din aceeaşi lege care prevede că beneficiarul sponsorizării are obligaţia să reflecte marca sau imaginea sponsorului, precum şi Legea audiovizualului nr. 504/2002 art. 1 lit. k) care defineşte sponsorizarea, ca fiind orice contribuţie făcută de o persoană fizică sau juridică neimplicată în activităţi de televiziune, ori în producerea operelor audiovizuale, dacă această contribuţie este destinată finanţării programelor audiovizuale, în scopul promovării propriului nume, a mărcii comerciale, a imaginii sau a propriilor activităţi ori produse.
Arată recurenta că sponsorizarea şi anunţurile sponsorilor nu se confundă cu mesajele publicitare difuzate de către televiziune, publicitatea având definiţie separată şi un alt regim juridic, iar acest tip de anunţ al sponsorului se încadrează perfect în limitele prescrise de art. 34 din Legea nr. 504/2002.
Consideră recurenta că instanţa a reţinut greşit că prezentarea unui anunţ ce poartă numele sponsorului este clip publicitar, că aceasta trebuia introdus în calupul de publicitate, fără să ţină seama de faptul că publicitatea nu are nimic de a face cu răspunsul de sponsorizare practicat în această formă de televiziunile româneşti.
Recursul nu se fondează.
În mod legal instanţa de fond a constatat că au fost încălcate şi prevederile art. 12 alin. (1) din Decizia C.N.A nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshopping-ul, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor invocate, calupurile publicitare trebuie separate clar, sonor, şi vizual de programele audiovizuale prin coperte publicitare neutre.
Din conţinutul raportului de monitorizare rezultă că în zilele de 10, 17, 24 şi 31 decembrie 2005, au difuzat sporturi publicitare pentru suplimentele nutritive pentru slăbire, masă musculară, energizante, vitaminizante şi mineralizate R.N., înainte şi după emisiunea T.S., însă acestea nu au fost clar separate de restul programelor prin coperte publicitare, astfel încât publicul telespectator nu a putut identifica în mod clar că a fost vorba despre o reclamă la produsele R.N.
De asemenea, în mod legal a reţinut instanţa că reclamanta a încălcat şi prevederile art. 50 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, prevederi potrivit cărora promovarea sau prezentarea produselor şi tratamentelor pentru slăbit sau pentru menţinerea greutăţii corporale trebuie să includă avertizare, sonoră şi scrisă cu o durată de minimum 5 secunde, „Consultaţi medicul înainte de a urma dieta". Dieta trebuie prezentată sau promovată ca o măsură pe termen scurt, fiind interzise mărturiile sau relatarea unor cazuri particulare care să justifice urmarea dietei respective.
Din raportul de monitorizare şi vizionarea înregistrării pe suport CD rezultă că în ediţiile emisiunii T.S. din zilele de 10, 17, 24 şi 31 decembrie 2005 au fost prezentate exerciţii de fitness, interviuri cu sportivi de top, exerciţii pentru dezvoltarea masei musculare sau tonifierea muşchilor.
În emisiunea din data de 10 decembrie 2005, în cadrul exerciţiilor de fitness, într-o discuţie despre alimentaţia echilibrată, a fost promovat suplimentul alimentar baton F.B.
De asemenea, în emisiunea din data de 24 decembrie 2005, a fost promovată firma R.N., prin prezentarea de imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereţi erau afişate postere inscripţionate cu denumirea R.N., iar sportivii care se găseau în sală purtau tricouri inscripţionate în acelaşi fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.R.T., împotriva sentinţei civile nr. 1411 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2393/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
