ICCJ. Decizia nr. 2393/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2393/2007
Dosar nr. 8671/2/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.P.M.B., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 15762/120 din 28 martie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de persecuţie a soţiei sale, cuprinsă între 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 9 aprilie 2006.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, prin hotărârea a cărei anulare o solicită i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reţinându-se că, soţia sa (decedată la 26 octombrie 2003) s-a născut la data de 27 decembrie 1943 în localitatea Rîmnic, Raionul Istria, după mai mult de 3 ani de la efectuarea schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova din 14 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 98 din 15 ianuarie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă. De asemenea, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în mod nelegal pârâta a stabilit că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită, pe considerentul că soţia acestuia, C.M. s-a născut la data de 27 decembrie 1943, după trei luni de la strămutarea părinţilor din Bulgaria în România, întrucât persecuţia din motive etnice apare nu numai în momentul strămutării, ci pe întreaga perioadă prevăzută de lege, respectiv până la 6 martie 1945. A mai reţinut şi că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile Legii nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul C.M.
Recurentul a susţinut în esenţă, că instanţa de fond se contrazice în considerentele hotărârii atacate, întrucât pe de o parte arată că defuncta sa soţie îndeplineşte criteriile pentru a fi considerată persoană strămutată, iar pe de altă parte arată că, aceeaşi defunctă, nu face dovada persecuţiei etnice invocate.
A mai susţinut că, instanţa nu a analizat corect înscrisurile depuse, deoarece persecuţia la care a fost supusă soţia sa coincide cu perioada de refugiu a acesteia, respectiv 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. l al Legii nr. 189/2000 „beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În speţă, părinţii soţiei decedate a reclamantului, respectiv J.N. şi J.E. împreună cu copiii acestora, au fost strămutaţi forţat la data de 11 septembrie 1940 din satul Regina Măria judeţul Caliacra Bulgaria - în localitatea Râmnicul de Jos, raionul Istria România, ca urmare a schimbului de populaţie realizat în baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Cum actele de la dosar dovedesc că părinţii soţiei defuncte a reclamantului au avut statutul de refugiaţi şi, cum legea nu a înţeles să acorde părinţilor refugiaţi acest statut iar copiilor născuţi în această perioadă un alt statut, rezultă că soţia reclamantului, născută în perioada strămutării, a avut calitatea de persoană strămutată şi că beneficiază de drepturile pe care legea le recunoaşte acestei categorii de persoane.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, a se modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 98 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea.
Anulează Hotărârea nr. 15762/120 din 28 martie 2006 a C.P.M.B. şi obligă comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 27 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2297/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2396/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
