ICCJ. Decizia nr. 2480/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2480/2007
Dosar nr. 2066/33/2006
Şedinţa publică de Ia 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 aprilie 2006 reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă prin care nu i s-au recunoscut drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 decedatului său soţ G.A., să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască aceste drepturi pentru perioada 1 noiembrie 1941-6 martie 1945 şi să i le acorde reclamantei în calitate de soţie supravieţuitoare necăsătorită.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că este văduva numitului G.A. decedat la 3 mai 2002 şi prin Hotărârea nr. 19.116/2005 i s-a respins cererea pentru acordare, în calitate de soţie supravieţuitoare necăsătorită, a drepturilor prevăzute de OG nr. 10/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu toate că a făcut dovada cu acte că în perioada mai sus arătată fostul soţ are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.I., împotriva pârâtei C.J.P.C., a anulat Hotărârea nr. 19.116 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare după defunctul G.A. şi să-i acorde, drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, pentru perioada de 1 noiembrie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada calităţii de soţie supravieţuitoare a defunctului său soţ G.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică a defunctului soţ şi prin urmare nici aceasta nu poate fi beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond şi probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Din dovezile administrate respectiv, din declaraţiile autentice ale martorilor F.A. şi C.M. rezultă că în perioada octombrie 1941 - aprilie 1945, din cauza persecuţiilor din motive etnice, soţul reclamantei G.A., în prezent decedat, a fost refugiat împreună cu părinţii din localitatea Vlaha, judeţul Cluj, în Cluj, iar după eliberarea Ardealului s-a reîntors la domiciliul său.
În conformitate cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; iar potrivit art. 3 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta Lege şi soţul supravieţuitor al celui decedat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate s-au refugiat.
Din interpretarea prevederilor actelor normative enunţate, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Cum, în cauză intimata-reclamantă, a făcut dovada că soţul său a fost refugiat împreună cu părinţii săi din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, ca urmare a persecuţiei etnice, Curtea constată că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 235 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2482/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
