ICCJ. Decizia nr. 2403/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2403/2007
Dosar nr. 3156/1/2007
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 94 din 22 februarie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de V.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, având ca obiect recunoaşterea gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel.
În motivarea hotărârii susmenţionate, s-au reţinut aspectele menţionate în continuare:
Prin cererea formulată, petentul V.C. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel. De asemenea, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau promovarea pe loc.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că, până la reorganizarea instanţelor şi parchetelor, în anul 1993, funcţia de procuror militar din cadrul Procuraturilor Militare era echivalentă cu funcţia de procuror de parchet de tribunal, iar în prezent gradul său profesional corespunde parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel, grad ce rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.
Soluţionând cererea în discuţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
În perioada în care petentul a funcţionat ca procuror militar existau la nivel naţional, 5 tribunale militare de mare unitate şi 5 parchete corespunzătoare acestora şi un tribunal teritorial în Bucureşti, respectiv, parchetul corespunzător.
Conform art. 26 C. proc. pen., astfel cum a fost republicat în anul 1983, competenţa tribunalului de mare unitate, respectiv parchetelor, era corespunzătoare judecătorilor, respectiv parchetelor locale, iar potrivit art. 28 din acelaşi act normativ competenţa tribunalului militar teritorial respectiv parchetului militar teritorial era cea a tribunalelor şi a parchetelor judeţene.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reţinut că ordinele şi decretele menţionate în adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, sunt de numire în funcţia de procuror militar la Parchetul Militar Oradea, de înaintare la gradul de căpitan şi maior şi de trecere în rezervă şi, nu ordine de promovare efectivă sau pe loc, care să ateste gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal sau curte de apel.
Având în vedere că gradul profesional reprezintă un drept ce poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează cariera judecătorilor şi procurorilor Plenul a constatat că întrucât domnul procuror V.C. nu deţine acte din care să reiasă că a obţinut dreptul de a funcţiona la un parchet ierarhic superior parchetului de pe lângă judecătorie, nu i se poate recunoaşte un grad profesional superior celui deţinut în prezent.
Împotriva Hotărârii nr. 94 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs V.C.
Recurentul a susţinut că prin hotărârea atacată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea pornind de la două premise greşite, oferite de D.R.U.O., serviciul resurse umane pentru parchete care, a inventat un parchet intermediar, respectiv o procuratură de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, iar pe de altă parte a omis să arate că, în certificatul emis de secţia parchetelor militare se menţionează faptul că a obţinut gradul I, un grad rar întâlnit la acea vreme.
A mai susţinut şi că, în mod greşit în nota serviciului resurse umane, care a stat la baza hotărârii atacate, s-a reţinut că, pe lângă tribunalul militar teritorial ar fi existat un parchet militar, întrucât acest parchet s-a înfiinţat după Revoluţia din decembrie 1989.
În fine a susţinut şi faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii a greşit şi prin aceea că, a făcut trimitere doar la art. 26 şi art. 28 C. proc. pen. din anul 1968, omiţând să examineze legile de organizare a procuraturii şi respectiv a parchetelor.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul V.C. procuror militar, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel. Totodată, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau promovarea pe loc.
Potrivit secţiunii I a Capitolului 5 din Legea nr. 304/2004 republicată, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Gradul profesional al unui judecător sau procuror reprezintă dreptul acestuia de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia instanţelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor.
Din dosarul profesional al recurentului rezultă că, acesta a funcţionat ca procuror la Parchetul Militar Oradea şi Parchetul Militar Craiova în perioada 1970-1985, unităţi care, potrivit normelor legale în vigoare la acea dată, aveau gradul corespunzător parchetelor de pe lângă judecătorii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 26 C. proc. pen. republicat în 1983, competenţa tribunalelor de mare unitate, respectiv parchetelor era corespunzătoare judecătorilor, respectiv parchetelor militare iar potrivit art. 28 din acelaşi act normativ competenţa tribunalului militar teritorial respectiv a parchetului militar teritorial era cea a tribunalelor şi a parchetelor.
Cum recurentul a funcţionat ca procuror la Parchetul Militar Oradea şi la Parchetul Militar Craiova care în perioada 1970-1985 aveau gradul corespunzător parchetelor de pe lângă judecătorii, solicitarea acestuia de a i se recunoaşte gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi transferul acestuia la Parchetul de pe lângă această instanţă sau a aceluia de pe lângă Tribunalul Dolj, nu are nici un temei legal.
Cât priveşte referirea recurentului la ordinele şi decretele menţionate în adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, corect s-a reţinut de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că, acestea nu sunt ordine de promovare efectivă sau pe loc care, să ateste gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal sau curte de apel, fiind ordine de numire, de înaintare la gradul de căpitan şi maior şi de trecere în rezervă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de nelegalitate şi netemeinicie a Hotărârii nr. 94 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C., împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 94 din 22 februarie 2007, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2396/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2478/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
