ICCJ. Decizia nr. 2482/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2482/2007
Dosar nr. 5025/33/2006
Şedinţa publică de Ia 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 542/2001 pronunţată în dosar nr. 6850/2001, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.M.P.G., privind anularea Hotărâri nr. 3323 din 12 iulie 2001 emisă de C.J.P.M. în baza Legii nr. 189/2000. Soluţia a fost menţinută în recurs prin Decizia civilă nr. 2741 din 27 septembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 356/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 3 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 329/2005, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de acelaşi reclamant, a dispus anularea Hotărârii nr. 67 din 11 noiembrie 2004 emisă de C.J.P.M., a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru perioada 9 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare în baza Legii nr. 189/2000 începând cu 1 septembrie 2004.
Reclamantul nu a declarat recurs, iar recursul declarat de C.J.P.M. a fost respins prin Decizia civilă nr. 4100 din 28 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1087/2005 al Curţii Supreme de Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 87 din 8 februarie 2006, pronunţata în dosarul nr. 311/2006, Curtea de Apel Cluj a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prima cerere a fost declinată în vederea competenţei soluţionării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cea de-a doua a fost respinsă ca tardivă.
Prin Decizia civilă nr. 3449 pronunţată la 17 octombrie 2006 în dosarul nr. 308/33/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul revizuientului şi a casat sentinţa Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trimiţând cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cererea de revizuire a fost înregistrată la 19 decembrie 2006 sub nr. 5025/33/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de P.M.P.G. în contradictoriu cu C.J.P.M., privind sentinţa civilă nr. 542/2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 6850/2001.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că s-a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 542 din 12 decembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 6850/2001 solicitând recunoaşterea statutului de persoană refugiată începând cu data de 1 aprilie 2001, aceasta reprezentând luna următoare înregistrării primei cereri la C.J.P.M., în considerarea admiterii, ulterior, a acţiunii în dosarul nr. 329/2005 prin sentinţa civilă nr. 122 din 3 martie 2005.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pe acest temei se cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, condiţii care trebuie întrunite cumulativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul P.M.P.G. criticând sentinţa atacată arătând că actul nou pe care trebuia să-l depună în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate în cererea de revizuire este chiar sentinţa judecătorească prin care i-a fost stabilit dreptul corespunzător statutului de refugiat.
Analizând recursul formulat, soluţia instanţei de fond şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte costată că recursul este nefondat şi îl va respinge.
Din interpretarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reiese, în primul rând, că trebuie să fie vorba de un înscris ce n-a putut fi administrat iniţial, independent de voinţa părţii.
În al doilea rând, înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecăţii şi partea care se prevalează de respectivul act să nu-l fi putut produce în instanţa din cauza reţinerii lui de partea adversă ori într-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că revizuirea hotărârii din 2001 se întemeiază pe soluţia pronunţată în 2005, prin urmare, chiar dacă s-ar conferi hotărârilor judecătoreşti calitatea de înscrisuri în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., la data pronunţării sentinţei nr. 542 din data de 12 decembrie 2001, nu exista cea de-a doua hotărâre respectiv nr. 122 din 3 martie 2005.
Curtea constată astfel că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de P.M.P.G., împotriva sentinţei civile nr. 64 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2487/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
