ICCJ. Decizia nr. 2669/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2669/2007
Dosar nr.5663/2/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., revocarea în totalitate a Ordinului nr. 4313 din 13 februarie 2006 emis de vicepreşedintele A.N.A.F., prin care a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, precum şi a deciziei prin care i s-a respins plângerea prealabilă.
Acţiunea a fost înregistrată iniţial la Tribunalul Giurgiu care, prin sentinţa civilă nr. 87/ CAF din 13 aprilie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2760 din 6 noiembrie 2006, a admis acţiunea şi a anulat ordinul atacat.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că ordinul contestat este nul absolut deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003, acestea nefiind menţionate nici în procesul - verbal prin care au fost respinse.
În plus, a mai reţinut Instanţa că cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal constituită şi, ca atare, este nulă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.V. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Instanţa de fond, în mod nelegal, a reţinut că ordinul atacat este nul absolut;
Acţiunea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că fapta săvârşită constituie abatere disciplinară conform art. 68 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Analizând criticile formulate în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 30 alin. (3) din HG nr. 1210/2003, obiecţiile la referatul Comisiei de disciplină formulate de funcţionarul public împotriva căruia a fost întocmită sesizarea pot fi admise sau respinse „în tot sau în parte".
În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. c) din aceeaşi hotărâre, sub sancţiunea nulităţii absolute, în actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării prealabile.
Din examinarea Ordinului nr. 4313 din 13 februarie 2006, atacat în cauza de faţă, se constată că nu au fost respectate prevederile art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003.
Este adevărat că ordinul în discuţie face trimitere la raportul Comisiei de disciplină nr. 66422 din 6 februarie 2006, însă în cuprinsul acestuia se face menţiunea doar despre respingerea în tot a obiecţiunilor formulate de S.G., fără a expune motivele respingerii.
De altfel, motivele pentru care au fost respinse obiecţiunile nu sunt menţionate nici în procesul - verbal întocmit la data de 12 decembrie 2005.
În consecinţă, corect Instanţa de Fond a reţinut că ordinul contestat este nul absolut.
Pe de altă parte, Ordinul A.N.V. nr. 1684 din 15 iunie 2005 prin care a fost înfiinţată Comisia de disciplină a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1582/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1372/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, situaţie în care corect a reţinut Instanţa de Fond că aspectele de nelegalitate ce vizau înfiinţarea şi funcţionarea comisiei se răsfrâng şi asupra actelor efectuate de aceasta (între care şi ordinul contestat în cauză), care devin ele însele anulabile. Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 2760 din 6 noiembrie2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2662/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2680/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
