ICCJ. Decizia nr. 275/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 275/2007
Dosar nr. 5235/1/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 16 decembrie 2004, reclamanta SC E. SRL Galaţi a chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. – A.N.A.F., solicitând anularea deciziei nr. 365 din 17 noiembrie 2004, prin care s-a soluţionat contestaţia nr. 22435 din 23 iulie 2004 depusă la raportul de inspecţie fiscală nr. 6239 din 29 iunie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încasat valută numai prin conturi curente în valută deschise la bănci şi nu prin casieria societăţii, dovedind aceasta cu balanţele de verificare că nu există rulaje în contul „casă în valută" ci numai în „conturi curente la bănci în valută".
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Galaţi, împotriva pârâtului M.F.P. – A.N.A.F.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că sumele de bani invocate din operaţiunile de export au fost depuse de diverse persoane fizice în numerar, fiind încălcate dispoziţiile din Normele metodologice care condiţionează aplicarea cotei zero T.V.A. de nedepunerea în numerar a valutei că prin conturile unor bănci agreate de B.N.R.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că a făcut dovada prevăzută de art. 17 pct. b) din OUG nr. 17/2000, deoarece valuta nu provenea de pe piaţa internă, ci depusă de persoane străine în conturile deschise de societatea exportatoare la bănci autorizate, deci monitorizate de B.N.R., cu strictă respectare a Regulamentului nr. 3/1997.
Organele fiscale nu au contestat realitatea exporturilor şi legalitatea acestora.
Exportul a derulat operaţiuni bancare în valută prin B.T.R. SA, R.I.B. şi F., bănci monitorizate de B.N.R.
Balanţele de verificare şi bilanţurile contabile au făcut dovada că societate nu a avut rulaje prin cont „casa în valută",care ar fi presupus încasări în numerar pe bază de chitanţă, ci prin cont „conturi curente în valută".
Expertiza contabilă, greşit înlăturată ca neconcludentă, a concluzionat realitatea şi legalitatea exporturilor, legala justificare a cotei, confirmarea că în contul „casă în valută" nu au existat rulaje, respectarea pe deplin a Regulamentului B.N.R. nr. 3/1997.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond este în contradicţie cu modul în care instanţa interpretează art. 17 pct. b) din O.U.G nr. 17/2000.
În ceea ce priveşte pct. 2 din Decizia atacată, recurenta consideră că instanţa nu s-a pronunţat în nici un mod asupra acestei soluţii.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 17 pct. b) din OUG nr. 17/2000, se acordă cota zero de T.V.A., pentru exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R. Prin derogare de la aceste prevederi beneficiază de cota zero exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter.
Pentru a beneficia de cota zero de T.V.A. pentru mărfuri livrate partenerului extern, recurenta - reclamantă avea obligaţia de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate.
Nu beneficiază de cota zero de T.V.A., contribuabilii care încasează în numerar sau prin transferuri din conturi personale.
Însăşi recurenta-reclamantă recunoaşte că plata s-a efectuat prin depunerea valutei (sume de 10.000 dolari S.U.A.), reprezentând contravaloarea exportului de către clienţii externi sau mandatarii săi (delegaţi) la ghişeul băncii exportatorului.
Aşadar, partenerul extern al recurentei a depus suma de bani în numerar într-un cont deschis de către recurentă.
Contul a fost deschis la o bancă autorizată, dar modalitatea de plată este contrară prevederilor art. 17 pct. b).
Nu are relevanţă împrejurarea că recurenta nu a utilizat contul „casă în valută" cât timp modalitatea practică de încasare a valutei a fost cea în numerar şi nu prin transfer interbancar.
Concluzia la care a ajuns expertul nu justifică susţinerile recurentei, interesând modalitatea de încasare a valutei şi nu legalitatea exporturilor, care nu a fost contestată.
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la pct. 2 din decizie, recurenta nu a prezentat nici un argument sau dovadă pentru cele susţinute.
Fată de acestea, constatând că nu există nici un motiv de critică a sentinţei civile atacate, nefiind îndeplinite prevederile art. 3041 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat, reţinându-se prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC E. SRL Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 135 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel
Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. 74/CAF/2005 în contradictoriu cu intimatul-pârât M.F.P. – A.N.A.F.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 279/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
