ICCJ. Decizia nr. 2750/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2750/2007
Dosar nr. 2176/1/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 martie 2007 A.D., judecător la Tribunalul Militar Cluj, a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 90 din 22 februarie 2007, solicitând anularea acestei hotărâri de validare a rezultatelor finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie şi constatarea faptului că a fost vătămat în interesul legitim privind dreptul de a-i fi apreciate variantele de răspuns corect pe care le-a dat la o parte din întrebările cuprinse în Grila nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, proba teoretică, cu consecinţa majorării punctajului obţinut cu 0,70 puncte la respectiva probă.
Recursul a fost exercitat în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., republicată, fiind atacată o hotărâre a plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor.
În motivarea recursului declarat printr-o primă categorie de critici şi motive de contestare, recurentul a arătat că în mod greşit Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 90/2007 a validat rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă şi pe loc în funcţii de execuţie, organizat la data de 4 februarie 2007, iar în ceea ce îl priveşte nu a reţinut promovarea şi validarea, în condiţiile în care la proba teoretică de drept penal, baremele şi variantele de răspuns stabilite de comisia de specialitate au fost greşite şi contrare doctrinei şi jurisprudenţei în materie.
În mod concret recurentul, reluând din respectiva grilă şapte întrebări, respectiv cele de la poziţiile 6,7,14,20,32,35 şi 80 a indicat atât răspunsul stabilit de baremul final cât şi răspunsul dat de el apreciat ca fiind cel corect şi în acord cu literatura juridică de specialitate, care însă nu au fost apreciate şi punctate ca atare de comisia de specialitate desemnată.
În legătură cu aceste aspecte, recurentul a mai arătat că deşi a sesizat şi anterior, în termenele prevăzute de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, greşita stabilire a baremelor din Grila nr. 4, Proba teoretică pentru Curtea de Apel, Comisiile de soluţionare a contestaţiilor au menţinut baremele greşite, contrare soluţiilor date în practica judiciară şi care l-au prejudiciat efectiv întrucât prin aplicarea lor a fost depunctat cu 0,70 puncte.
Printr-o a doua categorie de motive de recurs, recurentul a solicitat Înaltei Curţi să constate că şi alte aspecte privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţii din data de 4 februarie 2007 reprezintă încălcări ale Regulamentului ce trebuie să conducă la anularea Hotărârii C.S.M. nr. 90/2007 de validare a rezultatelor acestui concurs.
S-a menţionat astfel de recurent faptul că în mod greşit C.S.M. a permis comisiilor de elaborare a subiectelor, de corectare şi de soluţionare a contestaţiilor să anuleze, după desfăşurarea probelor, mai multe întrebări din mai multe grile, situaţie neprevăzută de Regulament şi care a făcut inaplicabile dispoziţiile privind stabilirea notelor şi a mediei finale.
În fine, recurentul a mai criticat modul de stabilire a variantelor de răspuns în bareme, cu referire expresă la întrebarea privind practica C.E.D.O. precum şi împrejurarea că nu s-au tras la sorţi, în faţa candidaţilor, sau a unui reprezentant al acestora, subiectele, din mai multe variante posibile, contrar dispoziţiilor art. 9 pct. 19 din Regulament.
C.S.M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul A.D., invocând în principal excepţia nulităţii acestuia, conform art. 320 C. proc. civ.
S-a menţionat că deşi potrivit textului de lege invocat, recursul se depune la Instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, recurentul nesocotind aceste dispoziţii imperative, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că se impune constatarea nulităţii, ce operează în acest caz independent de existenţa unei vătămări.
În subsidiar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat,în principal motivat de faptul că prin hotărârea atacată, Plenul C.S.M. nu putea cenzura soluţiile adoptate de comisia de corectare cu privire la contestaţiile la bareme, mai cu seamă că nici prin lege şi nici prin regulamentul concursului nu îi este recunoscută o astfel de abilitare.
În fine, s-a mai susţinut de către intimatul C.S.M. că nici celelalte motive de recurs, ce vizează practic tot aspecte legate de baremele definitive şi de activitatea comisiilor, nu sunt fondate aceste aspecte neputând fi supuse cenzurării Plenului C.S.M., ale cărui atribuţii sunt diferite şi expres prevăzute de lege.
Înalta Curte verificând actele şi lucrările dosarului pentru a se pronunţa cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. asupra excepţiei invocate, vizând nulitatea recursului de faţă, raportat la prevederile art. 137 C. proc. civ., reţine că aceasta nu este întemeiată, astfel că pentru cele în continuare arătate, urmează a fi respinsă ca atare.
Articolul 302 C. proc. civ. prevede în adevăr că recursul se depune la Instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Această normă procesuală, de drept comun nu se aplică însă în prezenta cauză, ce are ca obiect un recurs declarat împotriva unei hotărâri emise de Plenul C.S.M. reglementat printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 317/2004, nepublicată, privind C.S.M.
Potrivit acestui act normativ, C.S.M., ca organ independent ce este garantul independenţei justiţiei, hotărăşte în plenul său cu privire la chestiunile vizând cariera judecătorilor şi procurorilor corespunzător atribuţiilor ce îi sunt expres conferite.
Articolul 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, categorie în care se înscrie şi Hotărârea nr. 90/2007, pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Această normă specială, derogatorie exclude aplicarea art. 302 din C. proc. civ., întrucât în adoptarea unor astfel de hotărâri, vizând cariera şi drepturile magistraţilor, C.S.M. nu este şi nici nu îndeplineşte rolul de Instanţă de judecată.
Că este aşa o demonstrează tot reglementarea specială, care prevede expres o singură situaţie în care C.S.M. îndeplineşte prin secţiile sale rolul de Instanţă de judecată, respectiv în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor (art. 44 din Legea nr. 317/2004).
Textul fiind de strictă interpretare, evident nu poate fi extins prin analogie şi celorlalte situaţii, diferit reglementate.
Drept urmare, recursul de faţă depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către recurent nu este nul întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile art. 302 C. proc. civ. o interpretare contrară echivalând în acest caz practic cu nerespectarea accesului liber la justiţie, ceea ce este contrar, atât constituţiei cât şi jurisprudenţei.
Recursul este însă nefondat în condiţiile în care Înalta Curte reţine că nici una din criticile formulate nu este întemeiată.
Printr-o primă categorie de critici ale Hotărârii nr. 90/2007, recurentul a susţinut că în mod greşit au fost validate rezultatele concursului din 4 februarie 2007, în general şi invalidate în ceea ce-l priveşte, pe motiv că răspunsurile la câteva dintre întrebările Grilei nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, sunt în aprecierea recurentului greşite în baremul stabilit de comisia de specialitate.
În acord şi cu practica sa anterioară, Înalta Curte precizează că Instanţa de judecată nu se poate în nici un mod substitui comisiilor de elaborare a subiectelor de soluţionare a contestaţiilor celor care au stabilit baremele definitive de evaluare şi notare, competenţa şi atribuţiile acestora fiind în mod distinct stabilite prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare, aprobat la rândul său printr-o altă hotărâre a C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Înalta Curte şi Instanţa în general nu poate şi peste în limitele atribuţiilor conferite, exclusiv respectivelor comisii, să stabilească şi să se pronunţe asupra chestiunilor teoretice, ce au fost stabilite şi notate de către comisiile de specialitate, reevaluând rezultatele şi punctajul acordat recurentului.
Sunt neîntemeiate criticile recurentului pe acest aspect şi pentru că în reglementarea Regulamentului de concurs, soluţiile adoptate de comisiile de corectare a contestaţiilor şi de stabilire a baremelor definitive de evaluare şi notare nu pot fi cenzurate nici de Plenul C.S.M., căruia nu îi este recunoscută o astfel de competenţă, astfel că şi din această perspectivă Hotărârea nr. 90/2007 nu se impune a fi anulată.
Nici celelalte motive de recurs nu pot fi primite, pe de o parte pentru că ele vizează în fond aceeaşi chestiune, legată de atribuţiile comisiilor şi de modalitatea de stabilire a baremelor definitive cele susţinute de recurent nu reprezintă încălcări ale Regulamentului concursului, activităţile exprese ale comisiilor de elaborare a subiectelor şi a celor de corectare la care s-a făcut referire nefiind contrare atribuţiilor prevăzute mai degrabă cu titlu exemplificativ şi nicidecum exclusiv pentru aceste comisii în articolele 13 şi art. 14 din respectivul regulament.
Reţinând aşadar că prin criticile formulate nu s-a demonstrat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii C.S.M. atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de C.S.M. ca nefondată.
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Hotărârii nr. 90 din 22 februarie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2751/2007. Contencios. Expropriere. Recurs → |
|---|
