ICCJ. Decizia nr. 2746/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2746/2007
Dosar nr. 3346/57/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 3346/57 din 16 noiembrie 2006, reclamantul F.D.G.M. a chemat în judecată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Comunităţilor Minorităţilor Naţionale din România, solicitând a se dispune, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză, anularea Deciziei nr. 73 din 6 octombrie 2006 şi retrocedarea imobilului compus din construcţii şi teren aferent, situat în municipiul Mediaş, înscris în C.F. Mediaş.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că Decizia emisă de pârâtă este nelegală şi netemeinică întrucât reclamantul este înscris în Registrul persoanelor juridice, iar în Statut se prevede că se substituie în toate drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale fostelor asociaţii, fundaţii şi organizaţii etnice germane care şi-au încetat activitatea, devenind astfel proprietarul de drept al bunurilor fostă proprietate a organizaţiei G.E.G. desfiinţat prin Legea nr. 85/1944.
Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Comunităţilor Minorităţilor Naţionale din România prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa nr. 21 din 23 februarie 2007 a respins acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că în mod corect pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât solicitantul restituirii bunurilor trebuie să dovedească, potrivit art. 1 din OUG nr. 83/1999, calitatea de persoană îndreptăţită, respectiv să aibă recunoscută continuitatea entităţii juridice de drept privat, de către Instanţa judecătorească, în condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, reclamantul nu face dovada că este aceeaşi persoană juridică ca cea desfiinţată prin Legea nr. 485/1944, respectiv că ar fi continuatorul G.E.G. din România, înfiinţat prin Decretul - lege nr. 3884 din 20 noiembrie 1940.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.D.G.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea ei şi admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 73/2006, aşa cum a fost formulată.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că soluţia adoptată de prima Instanţă este greşită, întrucât prin sentinţa nr. 3637 din 13 decembrie 2006 s-a constatat că F.D.G. are calitatea de succesor în drepturi a organizaţiei G.E.G., fiind îndreptăţit să solicite retrocedarea imobilului în litigiu.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului şi susţinerile recurentului, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, pentru considerentele în continuare arătate.
OUG nr. 83/1999 reglementează condiţiile de restituire către foştii proprietari a imobilelor care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 – 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 1 alin. (3) din această ordonanţă de urgenţă, republicată, prin comunitatea minorităţilor naţionale se înţelege entitatea juridică de drept privat, constituită şi organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetăţenilor unei comunităţi ale unei minorităţi naţionale ce a deţinut imobile preluate în mod abuziv şi care dovedeşte că este continuatoarea recunoscută a unei persoane juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.
Recunoaşterea continuităţii entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către Instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea acesteia, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din analiza acestui text de lege rezultă că o entitate care pretinde un imobil potrivit OUG nr. 83/1999 trebuie să se încadreze în definiţia dată comunităţilor naţionale prin teza I şi să prezinte o hotărâre judecătorească pronunţată în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prin care să-i fie recunoscută continuitatea faţă de fostul titular al dreptului de proprietate.
În sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 îndreptăţirea la măsuri reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a legii sau de împrejurarea ca activitatea persoanelor juridice să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
Pe baza actelor depuse la dosar, prima Instanţă a concluzionat în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată prin Legea nr. 485/1944, în sensul acestor dispoziţii legale, respectiv că ar fi continuatorul G.E.G.R. - organizaţie de propagandă fascistă a P.M.N.S., înfiinţat în temeiul Decretului - Lege nr. 3884/1940, dat de C.M.S.N.L.R.
Întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 1 din OUG nr. 83/1999 pentru restituirea imobilului înscris în C.F. Mediaş, prima Instanţă a reţinut în mod corect netemeinicia acţiunii reclamantului, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată, totodată, inexistenţa vreunui alt motiv de nelegalitate de ordine publică, de natură a fi invocat din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.D.G.M., împotriva sentinţei civile nr. 21 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2745/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2747/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
