ICCJ. Decizia nr. 2749/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2749/2007
Dosar nr. 7080/108/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, prin declinare de la Tribunalul Arad, reclamantul F.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.P.B., anularea parţială a Deciziei nr. 436 din 30 mai 2006 a directorului general al A.N.P. şi, totodată, obligarea la daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că unele din articolele deciziei sunt nelegale datorită faptului că se permite în anumite locuri ca deţinuţii să fumeze, fiindu-i astfel vătămată starea de sănătate, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la 1.000 euro daune morale şi 3.500 RON, începând cu data arestării sale, pentru efectele fumului de tutun asupra sănătăţii sale.
În esenţă, reclamantul susţine că aplicarea în concret a deciziei atacate, la condiţiile de detenţie, pune în pericol sănătatea deţinuţilor care nu sunt fumători.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.B. a cerut, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, reclamantul neîndeplinind procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 31 din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul F.N.I., a declarat recurs.
Recurentul critică hotărârea Instanţei de Fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru termenul din data de 9 ianuarie 2007, astfel încât invocă nulitatea actelor de procedură efectuate.
De asemenea, precizează faptul că sesizările simple nu primesc răspuns de la instituţiile statului, iar în cauză, i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 129 - 130 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării Instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Aşadar, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerinţe procedurale a fost corect constatată de către Instanţa de Fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.
Recurentul a avut cunoştinţă de această excepţie de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâţi şi a cărei copie i-a fost comunicată, conform dispoziţiilor cuprinse în Încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2006 a Tribunalului Arad.
Cu toate acestea, recurentul nu a formulat apărări şi nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect Curtea are în vedere şi prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea Instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege".
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia dată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2750/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
