ICCJ. Decizia nr. 2747/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2747/2007
Dosar nr. 2463/59/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 316 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 2463/59/2006, a fost respinsă acţiunea formulată de SC I.T. SRL Filiala Arad în contradictoriu cu D.G.A.M.C. şi având ca obiect anularea Deciziei nr. 2006 din 21 martie 2006 a D.G.A.M.C. de soluţionare a contestaţiei şi anularea Deciziei nr. 27 din 24 ianuarie 2006 emisă de directorul D.G.A.M.C.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut, în fapt: că prin Decizia 27/2006, reclamantei i-au fost suspendate autorizaţiile de antrepozit fiscal până la plata accizelor restante, iar contestaţia societăţii împotriva acestei măsuri a fost respinsă prin Decizia nr. 2006/2006; că, urmare a neplăţii accizelor, prin procesul - verbal de constatare din 2004 şi nota de constatare din 13 noiembrie 2005, s-a constatat că reclamanta a pierdut beneficiul înlesnirilor la plată acordate ei prin Convenţia nr. 336/2003, în temeiul OUG nr. 40/2002; că reclamanta a formulat acţiune separată de anulare a acestor acte şi că prin Deciziile nr. 3 din 10 februarie 2004 şi nr. 97 din 17 martie 2006 ale Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale, reclamantei i s-au revocat ambele autorizaţii de antrepozit fiscal suspendate prin Decizia atacată în cauza de faţă.
Ca urmare a acestei situaţii de fapt, Instanţa a constatat că cererea reclamantei este fără obiect şi că ea are posibilitatea să ceară pe cale separată anularea măsurilor de revocare a celor două autorizaţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivare se arată că:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Prima Instanţă, respingând acţiune, se mulţumeşte doar a afirma că nu se confirmă motivele invocate prin acţiune, „autorităţile pârâte acţionând în virtutea competenţelor conferite de HG nr. 208/2005 şi a hotărârilor de guvern anterioare privind organizarea şi funcţionarea M.F.P. şi a instituţiilor şi autorităţilor de specialitate din cadrul ministerului, reprezentate de persoanele aflate la conducerea acestora".
Din acest punct de vedere, sentinţa recurată este nemotivată, întrucât nu indică textul de lege în baza căruia prima Instanţă apreciază că Directorul executiv al D.G.A.M.C. are competenţa de a suspenda autorizaţiile de antrepozit fiscal deoarece HG nr. 208/2005 nu conţine un astfel de text, iar hotărârile de guvern anterioare acestui act nu se mai aplică.
2. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu acţiunea în contencios administrativ este lipsită de obiect, ci actele atacate.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Timişoara operează o confuzie între obiectul acţiunii în contencios administrativ, pe de o parte, şi obiectul deciziilor atacate, pe de altă parte.
Obiectul acţiunii îl reprezintă actele atacate, în timp ce obiectul acestora din urmă este autorizaţia de antrepozit fiscal a societăţii.
Având în vedere că au rămas fără obiect, deciziile contestate au calitatea de acte inexistente. Ca o consecinţă, trebuie admis dreptul subiectelor destinatare ale acţiunii administrative de a se apăra în faţa oricărei autorităţi publice prin invocarea inexistenţei şi corespunzător acestui drept, obligaţia organului emitent de a constata inexistenţa actului. În ipoteza în care autorităţile publice refuză să-şi îndeplinească această obligaţie, încălcând dreptul subiectiv al persoanei în cauzei, îi este deschisă acesteia acţiunea în contenciosul administrativ judiciar.
Prin urmare, un act administrativ individual produce efecte juridice până la invalidarea acestuia, fie printr-un alt act administrativ, fie prin hotărâre judecătorească. Respingerea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect invalidarea formală a actului care nu mai produce efecte juridice este rezultatul unei greşite interpretări a prevederilor şi principiilor de drept administrativ.
În speţă, este de necontestat că actele atacate nu mai produc efecte juridice, întrucât atât organul fiscal cât şi prima Instanţă acceptă această concluzie, singura soluţie legală fiind desfiinţarea deciziilor şi din punct de vedere formal.
Apreciind că acţiunea este lipsită de obiect, prima Instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală. Încălcându-se principiul prezumţiei de legalitate a actelor administrative, care stă la baza întregului edificiu şi a teoriei regimului juridic administrativ.
3. Instanţa de Fond încearcă să justifice legalitatea actelor atacate, apreciind că acestea sunt motivate lapidar. În realitate, din conţinutul deciziei de suspendare a autorizaţiei lipseşte în totalitate motivarea, atât în fapt cât şi în drept. Suspendarea unei autorizaţii pentru că există presupuse obligaţii fiscale neachitate la termen, fără a se individualiza în vreun fel aceste obligaţii, este nelegală, întrucât încalcă flagrant dreptul la apărare al contribuabilului. În acelaşi timp, din moment ce analizează doar parţial susţinerile din contestaţie, Decizia de soluţionare este insuficient motivată.
Neluarea în seamă a acestor lipsuri evidente ale actelor atacate are drept consecinţă încălcarea prevederilor art. 43 C. proCod Fiscal, sancţiunea fiind nulitatea. Tratatul de Instituire a C.E.E. reglementează, prin art. 190 (actualul art. 253) obligativitatea motivării oricărui act adoptat de Consiliu, Comisie sau Parlament (împreună cu Consiliul).
4. Decizia de suspendare a fost emisă de un organ necompetent
Cod Fiscal sau normele de aplicare nu prevăd care este organul competent să suspende autorizaţia de antrepozit fiscal în temeiul art. 244 Cod fiscal În consecinţă, unicul criteriu de apreciere îl constituie principiul simetriei, în conformitate cu care doar organul emitent al autorizaţiei are competenţa de a o suspenda. Din acest punct de vedere, nici Directorul Executiv şi nici Serviciu Autorizaţii al D.G.A.M.C. nu au competenţa de a suspenda autorizaţiile de antrepozit fiscal.
HG nr. 208/2005, invocată în motivarea deciziei contestate, nu indică nimic în acest sens, iar Ordinul M.F.P. nr. 792/2005 nu a fost publicat în M. Of., ceea ce înseamnă că nu a intrat încă în vigoare. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, în vederea intrării lor în vigoare, ordinele emise de organele administraţiei centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, partea I. prin urmare, până la publicarea în M. Of., nici un ordin nu poate produce efecte juridice.
Recursul se fondează.
În fapt, prima autorizaţie de antrepozit fiscal a fost revocată la 10 februarie 2004 şi suspendată la 24 ianuarie 2006. Autorizaţia a doua a fost suspendată la 24 ianuarie 2006 şi revocată la 17 martie 2006.
Ca urmare, autorizaţia din 2005 a fost mai întâi suspendată, dar la data introducerii acţiunii 12 aprilie 2006, ea fusese deja revocată.
În aceste condiţii, suspendarea aceluiaşi act încetase şi ea, ca efect al revocării.
Cu toate acestea, revocarea, în ambele situaţii, lasă fără eficienţă doar temporar deciziile de suspendare a autorizaţiilor, iar nu definitiv şi irevocabil.
În aceste condiţii, nu se poate considera că acţiunea a rămas fără obiect, deoarece din punct de vedere formal aceste suspendări sunt în vigoare şi trebuie analizate, iar cererea în legătură cu ele se impune a fi analizată în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I.T. SRL Filiala Arad împotriva sentinţei civile nr. 316 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2746/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2749/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
