ICCJ. Decizia nr. 2869/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.2869/2007

Dosar nr.172/33/2007

Şedinţa publică din 5 iunie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 31 ianuarie 2007, reclamanta B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20860 din 24 ianuarie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivare acţiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, deşi a dovedit că, în luna noiembrie 1940, împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Iară, în Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile române asupra etnicilor maghiari din Ardealul de Sud.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 139/2007 din 6 martie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 26 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999.

Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal pârâta C.J.P.C.

Recurenta a susţinut că intimata - reclamantă nu este îndreptăţită la stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea de unde s-a mutat aceasta împreună cu familia aparţinea teritoriului României şi nu celui aflat sub ocupaţie, ceea ce exclude posibilitatea ca motivul plecării să fi fost persecuţia etnică.

S-a mai arătat că declaraţiile martorilor nu pot constitui unic temei al admiterii acţiunii, acestea fiind în contradicţie cu lucrări istorice de specialitate cu privire la acel moment istoric.

Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999 se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".

În mod eronat susţine că reclamanta nu s-ar afla în această situaţie. Astfel, din declaraţia autentică a martorilor N.F. şi N.M., rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/200, că, împreună cu familia, intimata s-a refugiat din comuna Iară în localitatea Cluj, din motive etnice.

În consecinţă, fată de dovezile de la dosar, se retine că sentinţa este legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 139 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2869/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs