ICCJ. Decizia nr. 2956/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2956/2007
Dosar nr. 6765/111/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea adresată Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ, reclamantul a chemat în judecată M.F.P. – C.A.A.F. şi a I.P.S.M., solicitând anularea Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtă.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 38/ CA/ 2997 din 30 ianuarie 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, soluţia care a fost motivată astfel :
Actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, iar legea specială nu prevede o altă competenţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. 6765/III/CA/2006, prin sentinţa nr. 53/ CA/ 2007 din 23 martie 2007 a fost respinsă excepţia lipsei de obiect a acţiunii, excepţie invocată de pârâtul M.F.P. – C.A.A.F. şi respinsă acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru motivarea soluţiei s-a reţinut că prin Decizia nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de pârâtă a fost respinsă contestaţia reclamantului şi menţinută măsura de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal din 23 mai 3005, măsură dispusă de acelaşi pârât prin Decizia nr. 294 din 18 august 2006, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. i)2 din Legea nr. 571/2003, constând în aceea că reclamantul, persoană fizică autorizată, în calitate de antrepozitar autorizat pentru un antrepozit fiscal nu a transmis la autoritatea fiscală centrală certificatul ISO 9001, în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei.
Reclamantul a obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal la data de 23 mai 2005, iar dispoziţiile art. 183 lit. i)2 din Legea nr. 571/2003,modificată, prevăd că pentru producţia de alcool, distilate şi băuturi alcoolice distilate orice antrepozitar autorizat are obligaţia să depună la autoritatea fiscală competentă certificatul ISO 9001, în condiţiile stabilite prin norme, iar potrivit punctului lI1 din HG nr. 44/2004 (Normele metodologice) antrepozitele fiscale de alcool, distilate şi băuturi alcoolice distilate sunt obligate să depună la autoritatea fiscală centrală certificatul ISO 9001 în termen de 12 luni de la data deţinerii autorizaţiei.
Aceste dispoziţii legale erau în vigoare şi în momentul emiterii actelor contestate, iar faptul că de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a modificărilor din domeniul fiscal, nu mai există obligativitatea obţinerii certificatului ISO 9001 nu au relevanţă, pentru că legea nu retroactivează.
De aceea, excepţia lipsei de obiect a acţiunii a fost respinsă ca nefondată pentru că legalitatea actului administrativ se analizează în raport de prevederile legale în vigoare la momentul emiterii lui.
Pe fondul cauzei, acţiunea reclamantului a fost respinsă pentru că la momentul emiterii actului administrativ contestat reclamantul nu obţinuse certificatul ISO 9001, chiar nu începuse procedura în vederea obţinerii lui.
Legea stabileşte un termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei pentru ca acest certificat să fie depus la autoritatea fiscală centrală, iar simplu fapt al deţinerii nu este suficient dacă nu este depus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.T. – P.F.A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că Instanţa de Fond a făcut o interpretare a prevederilor legale fără a se ţine cont de faptul că obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, potrivit reglementărilor existente la data când aceasta a fost obţinută, prevedea necesitatea obţinerii certificatului.
Demersurile pentru obţinerea certificatului au fost făcute cu mult timp înainte de emiterea deciziei contestate, iar prin eliberarea certificatului la data de 17 octombrie 2006, nu se mai justifică măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal. în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 36/ CA/ 2007 prin care s-a dispus suspendarea revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Litigiul are ca obiect cererea formulată de reclamant prin care contestă Decizia nr. 337 din 21 septembrie 2006 emisă de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.S.M.
Prin această decizie a fost respinsă contestaţia reclamantului împotriva unui alte Decizii nr. 294 din 18 august 2006, prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal pentru nedepunerea la autoritatea fiscală centrală a certificatului ISO 9001 în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei, autorizaţia fiind obţinută la 23 mai 2005.
Instanţa de Fond a respins acţiunea ca nefondată.
În motivele de recurs se critică soluţia Instanţei de Fond, iar instanţa nu a făcut o interpretare greşită a prevederilor legale pentru că soluţia Instanţei de Fond a fost dată tocmai în considerarea prevederilor legale, care la data obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, condiţiona menţinerea acesteia de necesitatea obţinerii certificatului.
Chiar dacă demersurile pentru obţinerea certificatului ar fi fost făcute anterior emiterii Deciziei nr. 337 din 21 septembrie 2006 a cărui anulare se solicită, acestea nu prezintă importanţă pentru că chiar recurentul recunoaşte că la momentul emiterii deciziei nu deţinea certificatul pe care legea îl cerea, acesta fiind obţinut după emiterea deciziei.
Prin urmare, se invocă existenta unor condiţii ulterioare emiterii actului administrativ atacat pentru a justifica anularea actului administrativ, însă pentru a putea pronunţa anularea unui act administrativ pot fi invocate cauze anterioare sau concomitente cu emiterea actului.
Faptul că reclamantul, după emiterea actului administrativ contestat, a îndeplinit o obligaţie a cărei nerespectare a dus la emiterea acelui act, nu constituie un motiv de anulare a actului respectiv, pentru că acesta a fost emis în raport de modul de respectare a dispoziţiilor legale existente în acel moment.
Nici faptul că într-o hotărâre judecătorească, ce a avut ca obiect suspendarea actului administrativ contestat, s-a motivat admiterea prin faptul că nu mai este justificată măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru că a fost obţinut certificatul ISO 9001, nu poate duce la anularea actului contestat, pentru că acel litigiu a avut ca obiect suspendarea actului administrativ care este o măsură provizorie.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.T. - P.F.A. împotriva sentinţei civile nr. 53/ CA din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2007. Contencios. Regim tolerare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2977/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
