ICCJ. Decizia nr. 2941/2007. Contencios. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2941/2007
Dosar nr.392/54/2007
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2006, reclamantul T.O.C. a chemat în judecată pe pârâţii C.L.R. – C.S.Î.N. şi C.J.D. – C.S.Î.N., solicitând anularea Hotărârii nr. 6 din 21 septembrie 2006 şi constatarea nulităţii procesului - verbal de cercetare prealabilă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, procesul - verbal este nul pentru că nu poartă data de întocmire - emitere, propunerile de expropriere şi procesul - verbal au fost notificate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 33/1994, iar cetăţenii nu au fost consultaţi prin referendum, aşa cum prevede art. 43 din Legea nr. 215/2001. S-a mai arătat că soluţionarea întâmpinării s-a făcut de o comisie constituită nelegal.
Prin sentinţa nr. 85 din 8 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 392/54/2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa de Fond a reţinut că, nu există identitate între comisia care realizează cercetarea prealabilă şi aceea care declară utilitatea publică şi nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluţionare a întâmpinărilor şi cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile.
S-a mai reţinut că procesul - verbal care finalizează cercetarea prealabilă se încadrează în categoria actelor materiale preparatorii care nu sunt acte de autoritate şi care nu pot fi supuse controlului de legalitate în contenciosul administrativ.
Reclamantul avea posibilitatea să conteste actul de declarare a utilităţii publice, drept urmare, critica referitoare la lipsa unui referendum organizat conform art. 43 din Legea nr. 215/2007 pentru declararea utilităţii publice a lucrării de interes local „strămutarea localităţii Rast" nu mai poate fi invocată în acest cadru procesual.
Măsura prevăzută de art. 43 din Legea nr. 215/2001 este facultativă şi nu obligatorie, fiind lăsată la aprecierea primarului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 309 pct. 5, 9, 10 C. proc. civ.
Se invocă nulitatea absolută a hotărârii atacate, pentru neparticiparea la dezbaterea fondului a reprezentantului Ministerului Public, a cărui prezenţă este obligatorie aşa cum prevede art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea atacată este nelegală.
Acţiunea de declarare a utilităţii publice a lucrării de interes local „strămutarea localităţii Rast", a fost făcută cu nerespectarea prevederilor legale, întrucât nu s-a realizat un referendum aşa cum prevede art. 43 din Legea nr. 215/2001.
Procesul - verbal de consemnare a rezultatului cercetării prealabile nu are dată de întocmire şi număr de înregistrare.
Elementele ce au justifica interesul local sunt ambigue şi nereale.
Comisia de cercetare prealabilă a fost alcătuită cu nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.
Comisia de soluţionare a întâmpinărilor la propunerile de expropriere a fost întocmită cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, cuprinzând persoane care deţin funcţii în administraţia publică centrală.
Hotărârea nr. 6 din 21 septembrie 2006 a fost comunicată la 34 de zile de la adoptare, încălcându-se prevederile art. 18 din Legea nr. 33/1994.
Intimatul - pârât C.J.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia nulităţii absolute a sentinţei atacate este nefondată, prin Decizia nr. 65/2007 Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile alin. (9) al art. 1 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public la şedinţele de judecată ale Instanţelor de contencios administrativ.
Sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, contestaţiile împotriva hotărârii Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor pot fi formulate numai în cazul în care au fost respinse propunerile expropriatorului atât iniţiale, cât şi cele noi, cu planurile refăcute. Or, comisia nu a respins propunerile expropriatorului. Se puteau formula doar obiecţii privind exproprierea propriu - zisă, aşa cum prevede art. 21 din Legea nr. 33/1994.
Criticile aduse actelor notariale din cadrul cercetării prealabile privind declararea utilităţii publice puteau fi făcute numai în cazul atacării actului administrativ de declarare a acestei utilităţi.
Motivele recursului sunt aceleaşi cu cele ale contestaţiei introduse la fond şi aduc în discuţie însăşi raţiunea exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Criticile asupra exproprierii propriu - zise vor fi analizate de Instanţa competentă să soluţioneze cererea de expropriere.
Recursul este nefondat.
Obligativitatea participării reprezentantului Ministerului Public în dosarele de contencios administrativ a fost modificată prin art. 4 din OUG nr. 190/2005.
Conform art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 modificată, cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea reprezentantului Ministerului Public.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65 din 25 ianuarie 2007 publicată în M. Of. nr. 107 din 13 februarie 2007 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (9) teza I din Legea nr. 554/2004.
Admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate conduce la încetarea efectelor juridice a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) s-a împlinit, astfel încât dispoziţiile art. 1 alin. (9) teza I din Legea nr. 554/2004 şi-au încetat efectele juridice.
Aceasta nu înseamnă că dispoziţiile iniţiale ale art. 1 alin. (9) teza I din Legea nr. 554/2004 sunt repuse în vigoare, iar cererile în contencios administrativ se soluţionează cu participarea reprezentantului Ministerului Public.
Până la punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei nu există obligativitatea participării Procurorului în procesele din materia contenciosului administrativ, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondate.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt de asemenea neîndeplinite.
Criticile formulate se referă la exproprierea propriu - zisă şi nu la întâmpinarea ce poate fi înaintată în cazul în care au fost respinse propunerile expropriatorului, atât cele iniţiale, cât şi cele ulterioare.
Invocarea nelegalităţii acţiunii de declarare a utilităţii publice, nulitatea procesului - verbal de consemnare a rezultatului cercetării comisiei de cercetare prealabilă nu pot fi analizate în prezentul dosar.
Aceste aspecte nu au fost atacate potrivit art. 20 din Legea nr. 33/1994 şi nu pot forma obiectul unei contestaţii la întâmpinare, conform art. 21 din acelaşi act normativ.
Cu privire la componenţa comisiei de soluţionare a întâmpinărilor şi cea a comisiei de declarare a utilităţii publice se constată netemeinicia criticii.
Persoana indicată, L.M. nu a fost membru al comisiei de declarare a utilităţii publice, ci membru în comisia pentru efectuarea procedurii prealabile.
În aceste condiţii, prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 nu au fost încălcate.
Depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 18 din Legea nr. 33/1994 nu a vătămat drepturile reclamantului - recurent, care a atacat în termen legal actul.
Văzând şi că dispoziţiile art. 304, pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1, pct. III din OUG nr. 138/2000.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de T.O.C. împotriva sentinţei nr. 85 din 8 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 392/54/2007 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu C.L.R. – C.S.Î.N. şi C.J.D. – C.S.Î.N.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2948/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
