ICCJ. Decizia nr. 297/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 297/2007
Dosar nr. 2425/36/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 12 iunie 2006, reclamanta B.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5641 din 28 aprilie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 513/CA din 29 iunie 2006, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 18 iulie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din interpretarea teleologică a dispoziţiilor legii, rezultă că scopul acesteia este de a acorda drepturi compensatorii, persoanelor persecutate etnic de regimurile menţionate în textul actului normativ, cu referire atât la persoanele care au suportat direct persecuţia, cât şi la cele asupra cărora s-a răsfrânt indirect, prin consecinţele suportate, cum este cazul copiilor născuţi în perioada strămutării sau a refugiului părinţilor.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că reclamanta, născută în perioada strămutării părinţilor, beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, cu atât mai mult, cu cât beneficiul acestor dispoziţii s-au acordat şi soţului supravieţuitor, deşi acesta din urmă, spre deosebire de copilul născut în perioada refugiului, nu a suferit nici persecuţii etnice, nici vreo consecinţă a acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că sentinţa pronunţată este nelegală, întrucât reclamanta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul României şi, prin urmare, nu îndeplineşte cerinţele legii referitoare la părăsirea domiciliului ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
S-a mai susţinut că, în speţă, instanţa trebuia să ţină seama, la pronunţarea soluţiei, de textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria urma să se facă într-un termen de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare, consecinţa acestor prevederi fiind aceea că nu pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, condiţie pe care intimata-reclamantă nu o îndeplineşte.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
În acest context sunt lipsite de relevanţă, în speţă, prevederile Tratatului de la Craiova invocate de recurentă în motivele sale.
Faţă de aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 513/CA din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 294/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 299/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
