ICCJ. Decizia nr. 289/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 289/2007
Dosar nr. 2717/2/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 7 martie 2006, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, obligarea acestuia din urmă să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calităţii sale de luptător remarcat prin fapte deosebite, atestată de certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum şi de brevetul emis prin decret de către Preşedintele României.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, însoţită de avizul reactualizat în condiţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, dar i s-a comunicat de către pârât că, în lipsa unor documente necesare din dosarul său, nu poate beneficia decât de „calitatea de participant la revoluţia română din decembrie 1989, reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din lege".
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepţia de conexitate, având în vedere numărul mare de acţiuni depuse cu acelaşi obiect, la aceeaşi instanţă, excepţia de inadmisibilitate, întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu art. 12 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, precum şi excepţia de prematuritate a acţiunii faţă de împrejurarea că OUG nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestaţiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi art. 20 din HG nr. 1412/2004, la Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989.
La termenul de judecată din 5 iunie 2006, pârâtul a precizat că nu mai susţine excepţia de conexitate, invocată prin întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestaţiile formulate în legătură cu preschimbarea certificatelor se adresează Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, iar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pe calea acţiunii în contencios administrativ poate fi supus controlului de legalitate, fie un act administrativ, fie refuzul de soluţionare a cererii adresată unei autorităţii publice.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat, faţă de împrejurarea că lista finală a persoanelor cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, pentru a curge termenul de formulare a contestaţiei administrative, că reclamantul nu are posibilitatea legală de a sesiza instanţa de contencios administrativ, deoarece nu a parcurs procedura prealabilă de contestare, acţiunea în instanţă fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta G.C., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a greşit, respingând acţiunea ca inadmisibilă şi că pentru soluţionarea acestei excepţii se impune unirea ei cu fondul şi administrarea de dovezi, în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentaţia prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta G.C. constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.
În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, de modificare a Legii nr. 341/2004, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007 inclusiv". Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, impune Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, obligaţia ca până la data de 30 iunie 2007 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum şi cu cele cărora li s-au respins cererile de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege menţionat „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 care stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantei G.C., de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia parlamentară.
Pe de altă parte, reclamanta nu se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fiind obligată să respecte procedura specială de contestare la Comisia parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţa noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acţiunea promovată de G.C. este inadmisibilă, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 29/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
