ICCJ. Decizia nr. 308/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 308/2007
Dosar nr. 4351/3/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 ianuarie 2006, reclamantul A.Ş. a chemat în judecată Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să-i răspundă la toate capetele de cerere formulate, acesta refuzând nejustificat de a-i răspunde la cererea prin care a contestat calitatea de revoluţionar al domnului P.M., poziţia 869 din tabelul nominal cu luptătorii validaţi (M. Of. nr. 11/5.01.2005), contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 39 din HG nr. 566/1996, art. 14 din Legea nr. 42/1990 şi art. 8 din Legea nr. 341/2004.
Reclamantul a arătat că cererea la care se referă, este datată 6 august 2004, constituind o revenire la cererile din 22 iulie 2002 şi 24 septembrie 2002 şi a invocat dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, cu privire la vătămarea unui interes public, prin recunoaşterea acestui „fals revoluţionar", căruia trebuie să i se retragă această calitate, în baza art. 8 din Legea nr. 341/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi prematuritatea introducerii cererii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1343 din 15 martie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării pricinii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1766 din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa a schimbat înţelesul lămurit al cererii sale, respectiv acela de a obliga pârâtul să-i răspundă la o petiţie faţă de refuzul nejustificat al acestuia de a-i răspunde la cel de-al doilea capăt al cererii pe care a depus-o la pârât, prin Instituţia Prezidenţială, îndeplinind procedura prealabilă conform Legii nr. 554/2004, instanţa respingând, astfel, cererea pe ceea ce nu s-a cerut.
Mai susţine recurentul-reclamant, că instanţa de fond s-a substituit pârâtului şi a reţinut că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă conform Legii nr. 341/2004, lege pe care, însă, nu a precizat-o ca temei de drept al cererii sale.
Totodată, recurentul arată şi că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi cele ale art. 51 alin. (4) din Constituţia României, prin refuzul de a-l obliga pe pârât să-i răspundă la capătul 2 al petiţiei sale.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art.3041 C. proc. civ. Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (4) din Constituţia României, autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite de lege, iar potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţia României, raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său într-un interes legitim (privat sau public) de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru a se pronunţa conform art. 1 şi 18 din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea.
Într-adevăr, conform art. 8 din Legea nr. 341/2004, de prevederile acestei legi nu beneficiază persoanele, civile sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei Securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform acestei legi se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
Totodată, conform art. 57 din Constituţia României, cetăţenii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. Aceasta, chiar în condiţiile în care se solicită, ca în speţă, judecarea pricinii în absenţa reclamantului conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus la dosar, copiile a trei cereri, fără, însă, a face dovada înregistrării acestora la vreo autoritate publică.
Chiar şi în această situaţie, din adresele nr. 18/9440 din 13 ianuarie 2006 şi nr. 18/3836 din 31 august 2006 CVE, emise de intimatul-pârât, rezultă, totuşi, că recurentul-reclamant a formulat cererea înregistrată sub nr. 18/9440 din 16 decembrie 2005 (nedepusă la dosar) şi cererea din luna august 2004, cereri cărora, însă li s-a răspuns.
În ipoteza în care recurentul-reclamant apreciază că obiectul acţiunii sale este refuzul nejustificat de a i se soluţiona cererea formulată în luna august 2004 a cărei copie pretinde că este cea depusă la dosarul cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenele în care poate fi sesizată instanţa şi în raport cu care depăşirea acestor termene se sancţionează, întrucât nu doar pasivitatea autorităţii publice trebuie sancţionată, ci şi lipsa de diligenţă a cetăţeanului.
În cauză însă, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, obiectul real al acţiunii destul de confuz formulată, este cererea de a i se retrage domnului P.M., calitatea de revoluţionar, recurentul-reclamant invocând ca temei al acţiunii sale, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 341/2004, contrar celor susţinute în recurs.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant nu a parcurs procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu art. 20 alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 341/2004.
De altfel, chiar în ipoteza în care s-ar reţine că obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de a-i retrage această calitate unei persoane care nu îndeplineşte condiţiile, caracterul pretinsului refuz, justificat sau nejustificat, nu poate fi examinat decât în raport cu soluţia dată contestaţiei formulate în baza art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, parcurgerea acestei proceduri fiind obligatorie.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 1766 din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 31/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
