ICCJ. Decizia nr. 3032/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3032/2007
Dosar nr.101/46/2007
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9 ianuarie 2007, reclamanţii C.A. şi S.N. au solicitat să se dispună suspendarea executării actului administrativ intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P. a Judeţului Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1565/2006, nr. 1566/2006 şi nr. 1567/2006, soluţionate de Tribunalul Sibiu", act întocmit de pârâtul M.F.P. – D.G.J., până la soluţionarea contestaţiei de către Instanţa de Fond.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că prin actul întocmit de pârât s-a propus sancţionarea lor de către comisia de disciplină, ceea ce determină aplicarea dispoziţiilor art. 11 lit. b) din HG nr. 1.210/2003, în sensul suspendării lor din funcţiile de preşedinte şi respectiv, preşedinte supleant al comisiei de disciplină din cadrul D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea şi privarea lor de sporul de 5% aplicat la salariul de bază.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii, motivând că raportul dedus judecăţii nu conţine o propunere de sancţionare disciplinară şi nu este un act administrativ emis în vederea executării ori organizării executării legii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 10/ F-C din 7 februarie 2007, prin care a admis cererea şi a suspendat executarea actului intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P. a Judeţului Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1565/2006, nr. 1566/2006 şi nr. 1567/2006, soluţionate de Tribunalul Sibiu", act înregistrat din 8 decembrie 2006, până la soluţionarea fondului contestaţiei de către Instanţa de judecată.
Instanţa de Fond a respins excepţia privind inadmisibilitatea cererii pe considerentul că raportul întocmit de pârât este un act distinct de actul de sesizare a comisiei de disciplină şi poate conduce la modificarea raportului juridic dintre părţi.
În ceea ce priveşte existenţa condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, Instanţa de Fond a considerat că din conţinutul raportului rezultă existenţa unor cazuri bine justificate şi că executarea actului poate produce reclamanţilor o pagubă iminentă, prin diminuarea veniturilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.F.P. şi a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
Recurentul a solicitat în principal respingerea cererii ca inadmisibilă, susţinând că Instanţa de Fond a calificat greşit raportul de monitorizare ca act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Raportat la aceste prevederi legale, recurentul a precizat că actul dedus judecăţii constată o stare de fapt, dar nu cuprinde propuneri sau măsuri, aşa încât nu produce efecte juridice de natură să vatăme drepturile intimaţilor - reclamanţi şi nu este admisibilă cererea lor de suspendare a executării.
Hotărârea Instanţei de Fond a fost criticată şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru suspendarea executării, în condiţiile în care mandatul intimaţilor a fost suspendat de drept conform art. 11 pct. 1 lit. b) din HG nr. 1210/2003, ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituie obiectul sesizării comisiei de disciplină. În acest sens, s-a arătat că suspendarea de drept a fost constatată prin Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2007 emisă de D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea şi a produs efecte juridice, atât în privinţa funcţiilor intimaţilor, cât şi pentru sporul de 5% aplicat la salariul de bază.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Hotărârea Instanţei de Fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât raportul de monitorizare a cărui executare a fost suspendată reprezintă un act preparator şi nu produce efecte juridice proprii, în sensul vătămării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim al intimaţilor - reclamanţi.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Prin conţinutul său, actul intitulat „Raport de monitorizare a modului în care au fost apărate interesele D.G.F.P. Sibiu în Dosarele nr. 443/2006, nr. 1563/2006, nr. 1564/2006, nr. 1566/2006 şi nr. 1567/2006, soluţionate de Tribunalul Sibiu" nu corespunde definiţiei legale a actului administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Deşi a fost întocmit de o autoritate publică în aplicarea unor prevederi legale, raportul de monitorizare constată o situaţie de fapt, dar nu cuprinde dispoziţii sau măsuri administrative, astfel încât nu a produs efecte juridice în privinţa funcţiilor publice exercitate de cei doi intimaţi.
În vederea adoptării unor măsuri, raportul de monitorizare a fost comunicat autorităţilor competente să decidă cu privire la cele constatate.
Intimaţii - reclamanţi au confirmat prin întâmpinarea depusă la acest termen că suspendarea mandatelor lor de preşedinte şi preşedinte supleant al comisiei de disciplină a fost dispusă prin Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2007 emisă de D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea.
În consecinţă, situaţia de fapt avută în vedere de Instanţa de Fond pentru a verifica existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului producerii unei pagube iminente nu este consecinţa actului juridic dedus judecăţii.
Din acest motiv, Instanţa de Fond a considerat eronat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru măsura provizorie de suspendare a executării solicitată prin cererea intimaţilor - reclamanţi.
În raport de considerentele expuse, se constată că este întemeiat recursul declarat de M.F.P. şi va fi admis, urmând a fi casată hotărârea atacată şi pe fond va fi respinsă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanţii C.A. şi S.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 10/ F-C din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanţii C.A. şi S.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3430/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3081/2007. Contencios. Acţiuni împotriva... → |
|---|
