ICCJ. Decizia nr. 3086/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3086/2007
Dosar nr. 4931/33/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 15586 din 23 decembrie 2004 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu Valea Drăganului, comuna Poieni, Judeţul Cluj, în luna mai a anului 1942, refugiindu-se în cătunul Alunul, sat Lunca Vişagului, Judeţul Cluj, localitate care nu fusese ocupată de trupele hortiste.
Prin întâmpinare, pârâta C.J.P. Cluj a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere că hotărârea datează din anul 2004, iar termenul în care poate fi atacată este de 6 luni de la data comunicării.
Asupra acestei excepţii, prima Instanţă s-a pronunţat la ultimul termen de judecată a cauzei, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată, reţinând că borderoul de expediţii depus la dosar de către pârâtă nu atestă faptul că hotărârea expediată a fost efectiv primită de reclamantul G.I., neexistând vreun alt înscris care să facă dovada de predare - primire către destinatar.
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 1 martie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de G.I., a anulat Hotărârea nr. 15586 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 mai 1942 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul G.I. este fiul lui G.G. şi G.V., fiind născut la data de 3 iulie 1940 în localitatea Valea Drăganului, raion Huedin.
A mai reţinut prima Instanţă că din actele oficiale eliberate de A.N.S., precum şi din declaraţiile autentificate ale numiţilor D.V. şi G.V.A. rezultă că reclamantul, s-a refugiat împreună cu părinţii săi din localitatea de domiciliu cedată Ungariei, în localitatea Alunul, aflată tot pe raza Judeţului Cluj, dar sub administraţie românească.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 299 şi urm. şi ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Recurenta - pârâtă susţine, în esenţă, că Instanţa de Fond nu a făcut demersuri la oficiul poştal pentru a se cerceta aspectul privitor la primirea de către G.I. a Hotărârii nr. 15586/2004, respingând excepţia tardivităţii acţiunii fără temei legal.
Mai susţine că probele administrate în cauză de către reclamant şi afirmaţiile conţin date contradictorii în ceea ce priveşte perioada de refugiu dar şi locul refugiului.
Recursul este nefondat.
Analizând lucrările şi actele dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., prin raportare la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale procedurale, Înalta Curte constată legalitatea sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs privitor la excepţia tardivităţii formulării acţiunii nu este susţinut de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar potrivit dispoziţiilor 1169 C. civ., proba incumbă celui care reclamă. Or, pârâta invocă lipsa de diligentă a Instanţei în dovedirea temeiniciei acestei excepţii, deşi judecătorul, care trebuie să fie obiectiv şi imparţial nu poate administra probe în locul părţii interesate în dovedirea unui aspect. Pe de altă parte, rolul activ al judecătorului, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. (4) şi (5) şi C. proc. civ., trebuie să se manifeste în acord cu celelalte principii care guvernează procesul civil şi numai atunci când părţile demonstrează că în urma demersurilor proprii făcute nu au reuşit să obţină şi să producă probele utile soluţionării cauzei.
Cum prin înscrisul depus de pârâtă în dovedirea excepţiei tardivităţii, respectiv borderoul de expediţii din 14 ianuarie 2005, s-a făcut doar dovada expedierii hotărârii prin Oficiul poştal către reclamantul G.I., fără a se proba şi remiterea efectivă a corespondenţei, deşi fusese trimisă cu confirmare de primire, Înalta Curte constată că sub acest aspect sentinţa Instanţei de Fond este temeinică şi legală.
Nici motivul de recurs formulat în legătură cu fondul cauzei nu este dovedit de către recurenta - pârâtă.
Instanţa de Fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de anulare a Hotărârii nr. 15586 din 23 decembrie 2004 emisă de C.J.P. Cluj, prin care s-a respins cererea depusă în baza Legii 189/2000 de G.I. şi înregistrată la autoritatea pârâtă din 20 octombrie 2004.
La solicitarea Instanţei a fost depusă la dosar toată documentaţia care a stat la baza analizării cererii mai susmenţionate, constând în acte de stare civilă ale reclamantului, extras din 21 septembrie 2004 privind tabelul cu refugiaţii din Ungaria, emis de A.N. – D.J.B. şi declaraţii autentificate ale numiţilor D.V. şi G.V.A. Din analiza coroborată a conţinutului acestor acte rezultă cu evidenţă, că reclamantul, în vârstă de 2 ani la momentul mai 1942, s-a refugiat împreună cu părinţii săi în localitatea Alunul rămasă sub administraţie românească, de unde s-au înapoiat în luna octombrie 1944.
Înscrisurile depuse de pârâtă pentru a demonstra că declaraţiile martorilor conţin date inexacte în raport de alte afirmaţii făcute de diferite persoane, în declaraţii autentificate referitoare la martorii din prezenta cauză, nu au relevanţă în soluţionarea acţiunii reclamantului G.I., Instanţa neputând să apreciere şi să cenzureze veridicitatea acestora, atâta vreme cât ele au produs efecte juridice în alte dosare întocmite în baza Legii 189/2000, care nu-l privesc pe reclamant.
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3085/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3095/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
