ICCJ. Decizia nr. 3135/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3135/2007
Dosar nr. 10507/1/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău reclamanta SC T. SA, sucursala Electrocentrale Borzeşti a chemat în judecată pârâţii SC C. SA Oneşti, prin administrator judiciar SC F.C. SRL Bucureşti şi M.E.C., în contradictoriu cu care a solicitat anularea în parte şi modificarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în sensul excluderii din acest certificat a suprafeţei de 24.216,77 m.p.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că este proprietara suprafeţei de 24.216,77 m.p. aferentă liniei de transport tehnologic pe calea ferată dintre C.E.T. I Borzeşti şi C.E.T. II Borzeşti, eliberându-i-se în acest sens Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 24 mai 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii invocată de pârâţi, acţiunea fiind respinsă în consecinţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut, în esenţă, că, în raport cu data emiterii actului atacat, data transcrierii acestuia şi data promovării acţiunea, acesta apare ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva hotărârârii pronunţate a declarat recurs SC T. SA Borzeşti, sucursala Electrocentrale Borzeşti, criticând soluţia pronunţată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8, respectiv art. 304 1 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că certificatul pârâtei a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991.
Recurenta a mai susţinut că, deşi în cauză a fost invocată o excepţie de nelegalitate, Instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia invocată şi nici nu a procedat la soluţionarea acesteia, punând concluzii în sensul admiterii recursului şi prin prisma faptului că la dezbaterea fondului cauzei, nu a participat reprezentantul M.P.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
În ce priveşte motivul privind neparticiparea reprezentantul M.P. la dezbaterea fondului cauzei, se reţine că la data judecării cauzei, art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 190/2005, prevedea că, în contenciosul administrativ, cererile se soluţionează fără participarea reprezentantului M.P.
Totodată, în ce priveşte pretinsa nesoluţionare a excepţiei de nelegalitate, se constată că prin acţiunea formulată reclamanta SC T. SA Borzeşti, sucursala Electrocentrale Borzeşti, a solicitat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, anularea în parte şi modificarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în sensul excluderii din acest certificat a suprafeţei de 24.216,77 m.p.
Din lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi invocat o excepţie de nelegalitate, prin acţiunea formulată şi prin actele de procedură depuse ulterior de reclamantă invocându-se nulitatea certificatului de atestare atacat, dată fiind încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991.
Or, excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, reprezintă un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului de drept administrativ, una din părţi aflată în situaţia de a i se aplica un act nelegal, invocă acest viciu şi solicită ca actul să nu fie luat în considerare la soluţionarea cauzei.
Aşadar excepţia de nelegalitate este o cale indirectă de control al legalităţii unui act administrativ de autoritate care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces în curgere.
Atât în raport cu petitul acţiunii precum şi în raport cu actele dosarului nu se poate reţine susţinerea recurentei relativă la invocarea unei excepţii de nelegalitate în faţa primei Instanţe.
În plus, condiţia privind existenţa unui proces în curgere, presupune ca o Instanţă să fie legal investită cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, inclusiv sub aspectul termenului de introducere a acţiunii.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că în mod corect Instanţa de Fond a analizat în prealabil, în baza dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii nr. 5 54/2004, excepţia tardivităţii acţiunii.
Astfel, excepţia tardivităţii acţiunii a fost analizată în raport cu cele două ipoteze prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004, constatându-se în mod corect că acţiunea formulată la data de 17 ianuarie 2006, prin care s-a solicitat anularea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1994, dreptul de proprietate atestat fiind transcris la 16 martie 1994, apare ca fiind tardiv introdusă.
În acest sens, se constată că indiferent de modalitatea de publicitate imobiliară (registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni sau carte funciară) efectul acesteia este opozabilitatea actului faţă de terţi.
Pentru considerentele menţionate mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârea pronunţată de către Instanţa de Fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Borzeşti, sucursala Electrocentrale Borzeşti împotriva sentinţei civile nr. 98 din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3140/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
