ICCJ. Decizia nr. 3130/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3130/2007
Dosar nr.38352/2/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, C.M., C.C.S. şi M.L.G., au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1666 din 1 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea sentinţei atacate, admiterea cererii de chemare în judecată prin constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea recursului, s-a susţinut că în mod greşit Instanţa de Fond a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de acţiunea de M.E.C. şi a respins acţiunea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât în opinia recurentei certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis la 17 iulie 1997, intabulat în C.F. la 5 august 2003, astfel încât actul în discuţie nu mai putea fi revocat pentru a fi utilă procedura prealabilă.
Sub acest ultim aspect, recurenţii consideră că pot ridica excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi deci întrucât excepţia poate fi ridicată oricând, consideră că nu mai sunt datori potrivit legii cu formularea plângerii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 2666 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de intimatul – pârât, M.E.C. şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.M., C.C.S. şi M.L.G. în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi SC P. SA, sucursala P. Călăraşi, D.S.V.S.A., A.D.S. şi M.E.C.
Instanţa de Fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 9 iunie 2005 pe rolul Judecătoriei Olteniţa, reclamanţii C.M., C.C.S. şi M.L.G. au chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA, sucursala P. Călăraşi şi D.S.V.S.A. solicitând constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 303,31 m.p., teren situat în Olteniţa, radierea înscrierii în C.F. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor SC P. SA şi D.S.V.S.A. să le lase în deplină proprietate terenul în discuţie.
La termenul de judecată din 1 martie 2006, a fost introdus în cauză emitentul actului administrativ contestat M.I.C.
Făcându-se aplicarea art. 137 C. proc. civ., privind analiza cu prioritate a excepţiilor invocate, Instanţa a constatat că în cauză potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamantele nu au solicitat autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ contestat. Aşa fiind s-a admis excepţia şi s-a respins acţiunea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Din actele cauzei se constată că, actul administrativ contestat a fost emis la 17 iulie 1997 certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa în litigiu.
Cu ocazia judecării în fond recurentele nu au invocat excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, nici în cauză nu ne găsim în prezenţa unei excepţii de nelegalitate în sensul Legii nr. 554/2004, ca o nouă procedură în raport cu prevederile anterioare a Legii nr. 29/1990, enunţându-se pentru prima dată în recurs nelegalitatea actului administrativ fără indicarea vreunui act normativ în raport de care actul administrativ ar fi ilegal, practic susţinându-se că actul administrativ este ilegal.
De altfel practica a statuat că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată în cadrul unor acţiuni formulate anterior intrării în vigoare a legii (Legea nr. 554/2004) sau cu privire la acte emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, întrucât, pe de o parte, cauzele aflate pe rolul Instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi a contenciosului administrativ se judecă potrivit Legii nr. 29/1990, care nu cuprindea dispoziţii de natură că permită ridicarea excepţiei, iar, pe de altă parte, Legea nr. 554/2004 se aplică actelor administrative individuale sau normative, comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005.
În cauză este vorba de un act administrativ unilateral, individual, emis la 17 iulie 1997, iar pentru contestarea acestuia potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie procedura prealabilă din momentul în care partea a luat cunoştinţă de el, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Partea a susţinut prin recursul declarat că a luat cunoştinţă de act la 21 februarie 2005, a formulat acţiune la 9 iunie 2005 la Judecătoria Olteniţa, dar nu a efectuat procedura prealabilă care este o procedură obligatorie instituită de lege, iar nu facultativă.
Astfel, recursul fiind neîntemeiat va fi respins întrucât hotărârea atacată este temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., C.C.S. şi M.L.G. împotriva sentinţei nr. 2666 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3129/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3135/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
