ICCJ. Decizia nr. 3129/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3129/2007
Dosar nr. 6092/2/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14 iunie 2006 reclamantul D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C.J. Giurgiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia comunei Vărăşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C.P.T., prim - ministru ai României, A.N., fost prim - ministru al României, S.N.S., prefectul judeţului Giurgiu, C.D., subprefect al judeţului Giurgiu, M.P. subprefect al judeţului Giurgiu şi I.D., viceprimarul comunei Vărăşti, anularea poziţiei 6 din anexa nr. 48 a HG nr. 968/2002 şi obligarea pârâţilor în solidar la 1.000.000 RON daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că terenul respectiv a fost proprietatea autorilor săi, D.N. şi D.C., iar aşa-zisa apartenenţă la domeniul public a terenului ocupat de Târgul Dobreni este consecinţa unui şir de nelegalităţi, deoarece târgul a fost înfiinţat prin Hotărârea nr. 46 din 30 august 1990 a Primăriei Vărăşti.
Prin cererea înregistrată, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, iar prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2006 s-a admis excepţia de litispendenţă şi s-a dispus conexarea dosarului la cauza de fată.
Cum aceeaşi cerere a fost introdusă şi la data de 24 iulie 2006 fiind înregistrată, prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2006, Instanţa a admis excepţia de litispendenţă, dispunând conexarea cauzei cu nr. 7391/2/2006 la cauza de fată.
Prin încheierea interlocutorie din data de 19 septembrie 2006, Instanţa a constatat că singura instituţie chemată în judecată care are calitate procesuală pasivă în cauză este Guvernul României, întrucât se atacă un act emis de această instituţie, respectiv HG 968/2002 motiv pentru care s-a dispus scoaterea din cauză a celorlalţi pârâţi.
În Dosarul 6092/2/2006 a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului M.A.I. motivat de faptul că la adoptarea HG nr. 968/2002, M.A.I. a avut calitatea de iniţiator.
La termenul de judecată din 12 decembrie 2006, Instanţa a constat că cererea de intervenţie formulată este întemeiată, având în vedere împrejurarea invocată de intervenient, astfel că, în baza art. 52 C. proc. civ., cererea de intervenţie a fost admisă.
Atât prin cererea de intervenţie formulată, cât şi prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâtul Guvernul României, a fost invocată excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3692 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.F., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacata, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia, înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ.
Chiar dacă, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamantului îi incumbă obligaţia de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Din actele depuse în probaţiune, rezultă că, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, recurentul reclamant D.F. s-a adresat unităţii publice emitente, în speţă Guvernului României, solicitând anularea poziţiei 6 din anexa nr. 48 a HG nr. 968/2002.
În acest context se impune casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanţa de Fond să verifice dacă plângerea prealabilă a fost formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 312 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.F. împotriva sentinţei civile nr. 3692 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3114/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3130/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
