ICCJ. Decizia nr. 3165/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3165/2007
Dosar nr. 5291/2/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul G.C. a chemat în judecată C.S.M. şi pe B.S. - judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să constate refuzul nejustificat al acestora de soluţionare a cererii sale şi obligarea lor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale şi materiale, precum şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi s-a adresat C.S.M. cu faptul că într-un dosar pe care l-a avut pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, hotărârea i-a fost comunicată cu o întârziere foarte mare, pârâtul nu i-a comunicat nici un răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2453 din 18 octombrie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost vătămat, prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sau prin refuzul nejustificat de a i se soluţiona cererea. De asemenea, nu a făcut dovada nici a faptului că ar fi suportat vreun prejudiciu, pentru a i se acorda daune materiale şi morale.
Împotriva aceste sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul G.C.
Recurentul a susţinut în esenţă că C.S.M. refuză să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 99 al Legii nr. 303/2004, întrucât cererea sa nu se referă la hotărârea instanţei de judecată, ci la nerespectarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 554/2004.
A mai susţinut şi faptul că, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări, ignorând însă prevederile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, referitoare la paguba iminentă care, în cazul său, poate fi de peste 115.214 RON dacă nu se realizează executarea silită.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Prin urmare, temeiurile acţiunii în contencios administrativ sunt:
a) vătămarea unui drept al persoanei (fizice sau juridice) ş.
b) vătămarea unui interes legitim, aparţinând tot persoanei fizice sau juridice.
Vătămarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim poate proveni:
- a) de la un act administrativ ;
- b) ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri;
- c) ca urmare a refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefăcând dovada, în sensul acestui act normativ a prejudiciului.
Cât priveşte referirea făcută de recurent la dispoziţiile art. 17 din Legea contenciosului administrativ şi la cele ale art. 99 din Legea nr. 317/2004, urmează să se constate că, într-adevăr, cererile adresate instanţei de contencios administrativ trebuie soluţionate cu precădere dar, pe de altă parte, trebuie reţinut şi faptul că nu se poate vorbi de o ierarhizare a cauzelor în cadrul unei instanţei de contencios administrativ.
Pe de altă parte, aşa cum corect a constatat instanţa de fond, C.S.M. nu poate interveni în dosarele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi nu poate pune în discuţie soluţiile acestora, părţile nemulţumite putând uza de toate căile de atac pe care legea le pune la dispoziţia acestora.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de G.C. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 2453 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3164/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3169/2007. Contencios → |
|---|
