ICCJ. Decizia nr. 3173/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3173/2007
Dosar nr. 271/36/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 ianuarie 2006 reclamanta SC P. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 452 din 20 decembrie 2005 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor) şi admiterea contestaţiei pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 338 din 3 septembrie 2005 emisă de aceeaşi comisie, prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 484 din 24 martie 2004.
În motivarea acţiunii arată că prin Decizia nr. 338/2005 s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 484/2004, cu motivarea că două dintre căile de acces în antrepozit nu erau asigurate cu încuietori şi că în urma inventarierii efectuate s-a constatat că nu se ţin evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite şi că există diferenţe între stocurile faptice şi cele scriptice.
Mai arată că a contestat această decizie, contestaţie ce i s-a respins prin Decizia nr. 452/2005 şi că ultima decizie este nelegală şi netemeinică pentru că răspunderea contravenţională s-a stins prin achitarea amenzii, iar D.G.F.P. Tulcea a dispus o serie de măsuri pe care trebuia să le aducă la îndeplinire, ceea ce a şi făcut.
Susţine că organul de control a reţinut greşit că spaţiul de acces nu avea încuietori şi că evidenţa gestionară a societăţii nu se ţine corect, cu toate că aceasta este computerizată, existând şi fişe de magazie tip în format electronic.
Menţionează că livrarea vinului se face pe bază de factură fiscală, ceea ce nu mai impune emiterea avizelor de însoţire a mărfii, iar în ce priveşte drojdia, se întocmeşte un raport de producţie pentru că desfăşoară o activitate de producţie şi nu mai e obligatorie întocmirea notelor de intrare-recepţie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 808/CA din 27 noiembrie 2006 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 183 lit. c din Legea nr. 571/2003 prin aceea că nu a ţinut o evidenţă exactă cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale.
A mai reţinut că se înlătură punctul de vedere al expertului contabil referitor la ţinerea corectă a evidenţei contabile, ţinându-se cont chiar de susţinerea administratorului societăţii şi că nu au fost înlăturate nici aspecte legate de recepţionarea produselor obţinute prin filtrare din drojdia de vin.
Referitor la obligaţia prevăzută de art. 183 lit. d) din Legea nr. 571/2003, reţine că din probe nu rezultă că nu ar fi fost respectată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că instanţa de fond şi-a însuşit eronat punctul de vedere al organului de control privitor la încălcarea prevederilor art. 183 lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu toate că evidenţa gestionară a societăţii este computerizată şi există fişe de magazie tip în format electronic, că livrarea vinului se face pe bază de factură fiscală şi nu mai sunt necesare avizele de însoţire a mărfii, că stocul de vin a fost înregistrat în documentele contabile ale societăţii şi că notele de intrare-recepţie privind drojdia nu este obligatoriu de întocmit pentru că se întocmeşte un raport de producţie.
Arată că instanţa nu a ţinut cont de expertiza contabilă, care confirmă susţinerile sale şi că recunoaşterea făcută de reprezentantul său în legătură cu aprovizionarea de la SC T.B. SRL s-a dat pe loc, fără consultarea documentelor contabile, dar ulterior acest aspect a fost lămurit de către expert, ca şi cel privind justificarea diferenţelor dintre stocul faptic şi cel scriptic.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de control din 2 septembrie 2005 s-a reţinut că la antrepozitul fiscal al recurentei din municipiul Tulcea au existat încălcări ale prevederilor art. 183 lit. b), c) şi d) din Legea nr. 571/2003, în sensul că nu se deţinea registrul unic de control pentru acest punct de lucru, nu era o evidenţă gestionară a produselor finite şi a materiilor prime auxiliare, s-au constatat diferenţe la vinurile vrac şi la peturile de 1, 2 şi 3 litri între soldurile scriptice şi cele faptice, nu există evidenţă gestionară pentru intrările şi ieşirile de materie primă şi produse finite, nu s-a efectuat inventarierea întregului patrimoniu la sfârşitul anului 2004 şi nu erau asigurate cu încuietori două din căile de acces în antrepozit.
În urma controlului efectuat s-a emis Decizia nr. 338 din 30 septembrie 2005 prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 484 din 24 martie 2004 emisă pentru recurentă, decizie contestată de aceasta, dar menţinută prin Decizia nr. 452 din 20 decembrie 2005, care este contestată în cauza de faţă şi asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond prin respingerea ei ca nefondată.
Instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, deoarece aceasta a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, pe care l-a analizat cu atenţie şi a ajuns la o concluzie corectă în ce priveşte soluţia ce se impune a fi dată.
Astfel a reţinut că recurenta a încălcat prevederile art. 183 lit. c) din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal prin care se stabileşte că orice antrepozitar autorizat are obligaţia „să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale".
Într-adevăr, contrar susţinerilor recurentei şi concluziilor din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, recurenta nu a ţinut o evidenţă exactă a materiilor prime şi a produselor finite, intrate în antrepozit şi ieşite din acesta.
S-a constatat existenţa unor diferenţe între soldul faptic şi cel scriptic la vinul vrac şi la peturile de 1, 2 şi 3 litri, diferenţe provenind de la faptul că vinul de la SC T.B.T. SRL s-a trimis în baza unei facturi fiscale, fără să se poată prezenta avizele de însoţire a mărfii sau alte acte însoţitoare a transportului.
De asemenea, s-a constatat că evidenţa gestionară nu se ţinea pe fişa de magazie tip şi că nu s-au întocmit note de intrare-recepţie pentru cantităţile de vin obţinute prin filtrare din drojdie.
Chiar şi expertul contabil a reţinut existenţa unei diferenţe faptice de 878 litri vin, 148 peturi de 5 litri şi 12.380 peturi de 2 litri faţă de cele scriptice, iar administratorul societăţii a declarat în nota explicativă dată organului de control că diferenţa reprezintă produsele primite de la SC T.B.T. SRL, pentru care nu a putut prezenta avizele sau actele însoţitoare.
Susţinerea că administratorul a declarat cele menţionate în nota explicativă fără să consulte documentele contabile nu poate fi reţinută pentru că acesta era persoana cea mai în măsură să cunoască intrările şi ieşirile din antrepozitul fiscal şi a avut posibilitatea să cunoască ori să consulte documentele contabile ale societăţii.
Actele însoţitoare ale produselor intrate sau ieşite din antrepozit erau absolut necesare pentru a se putea face o comparaţie între ele şi evidenţele ţinute în gestiunea acestuia, cu privire la felul şi cantitatea produselor respective.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 808/CA din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3172/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3174/2007. Contencios → |
|---|
