ICCJ. Decizia nr. 3175/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3175/2007
Dosar nr. 81/45/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 81/45/2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 187 din 5 octombrie 2006 şi a Deciziei de impunere nr. 21618 din 20 decembrie 2005, emise de A.N.A.F., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut îndeplinirea prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Iaşi în nume propriu şi pentru A.N.A.F., invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentele apreciază ca nefiind întrunite condiţiile obligatorii impuse de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Recurentele consideră că din probatoriul administrat în cauză, insuficient şi neconcludent, nu reiese îndeplinirea cazului bine justificat, motivele de suspendare nu sunt temeinice şi nici de natură a crea de la început o îndoială asupra legalităţii actelor contestate.
Nu reiese din considerentele cererii de suspendare şi din înscrisurile anexate iminenţa producerii unei pagube reclamantei prin punerea în executare a actelor administrative contestate.
Ambele părţi au depus la dosar acte.
Recursul este fondat.
Prima instanţă a constatat îndeplinite prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative atacate.
Hotărârea instanţei nu a fost motivată, fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Reclamanta-intimată a solicitat suspendarea deciziilor atacate invocând: lipsa lichidităţilor care ar determina nu numai imposibilitatea de achitare a utilităţilor, dar şi imposibilitatea desfăşurării oricăror activităţi specifice cum ar fi plata salariilor, organizarea de cursuri, simpozioane şi reuniuni ştiinţifice, onorarea facturilor restante.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este îndeplinit doar atunci când există o îndoială asupra legalităţii actelor contestate.
Reclamanta– intimată nu a indicat astfel de motive.
Mai mult, prin sentinţa nr. 35/CA din 19 martie 2007, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de anulare a actelor administrative contestate, rezultând astfel neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii unei pagube iminente, deoarece nu există dovezi din care să rezulte lipsa lichidităţilor şi imposibilitatea desfăşurării din acest motiv a activităţilor Universităţii.
Depunerea la dosar a unor acte din care rezultă obligaţii de plată nu înseamnă că reclamanta este lipsită de lichidităţi.
Se mai reţine şi că intimata a achitat deja o parte însemnată a obligaţiilor fiscale.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., sunt fondate.
În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va casa încheierea pronunţată în data de 4 decembrie 2006 şi pe fond, urmează a se respinge cererea de suspendare a actelor administrative atacate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Iaşi în nume propriu şi al A.N.A.F., împotriva încheierii din 4 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, in dosarul nr. 81/45/2006 în contradictoriu cu Universitatea „Petre Andrei" Iaşi şi intimatele R.B. Iaşi, B.C.R., sucursala judeţeană Iaşi, şi B.R.D. S.G. Iaşi.
Casează încheierea atacată şi pe fond respinge cererea ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3174/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Contencios → |
|---|
