ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3176/2007
Dosar nr.104/5/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2006, la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi a chemat în judecată pârâtele D.G.F.P. Iaşi şi D.G.A.M.C. solicitând instanţei pentru ca, în contradictoriu cu acestea, să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală, nr. 147 din 10 august 2006 emisă de D.G.A.M.C. până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui act administrativ fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 3 mai 2006-12 iulie 2006, a fost supusă unei inspecţii fiscale generale şi a avut ca obiect, verificarea modului de îndeplinire de către regie a obligaţiilor la bugetul general consolidat, fiind emisă Decizia de impunere nr. 147 din 10 august 2006 pentru obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 1.765.433 lei (RON).
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 17/CA din 5 februarie 2007 a admis cererea de suspendare formulată de R.A.J.C. Iaşi dispunând suspendarea executării actului administrativ, Decizie de impunere nr. 147 din 10 august 2006 până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ fiscal. Totodată a dispus restituirea către R.A.J.A.C. Iaşi a recipisei de consemnare nr. 518568/1 din 31 ianuarie 2007 privind achitarea sumei de 5000 RON cu titlu de cauţiune, a cărei reţinere la registrul de valori nu se mai justifică.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin documentaţia depusă reclamanta a făcut dovada perturbării previzibile grave a funcţionării a serviciului public de interes judeţean precum şi a serviciilor de profil.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs D.G.F.P. Iaşi şi D.G.M.C. din cadrul A.N.A.F., invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind probate nici existenţa unui caz bine justificat şi nici iminenţa producerii unei pagube.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care, în esenţă, a combătut criticile din recurs, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi a cerut respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că, prin actul administrativ fiscal a cărui suspendare s-a cerut, Decizia de impunere nr. 147 din 10 august 2006 emisă de A.N.A.F. prin D.G.A.M.C., în sarcina R.A.J.A.C. Iaşi au fost stabilite obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 1.765.433 lei (RON) pentru perioada 2001-2005, reprezentând taxă pe valoare adăugată şi accesoriile aferente.
De asemenea, este necontestat că intimata-reclamantă, din suma stabilită cu obligaţii suplimentare, a achitat suma de 1.053.353 lei (RON) reprezentând taxa pe valoare adăugată, suma rămasă neachitată reprezentând obligaţiile accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată).
În raport cu aceste elemente şi cu împrejurarea că intimata-reclamantă realizează un serviciu public de interes judeţean, astfel că achitarea integrală a sumei stabilite de organele fiscale ca obligaţii suplimentare poate produce o perturbare gravă a funcţionării sale, instanţa de fond a reţinut în mod judicios îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel fiind, soluţia pronunţată este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Iaşi în nume propriu şi pentru D.G.A.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 17/CA din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 3175/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3177/2007. Contencios → |
---|