ICCJ. Decizia nr. 3302/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3302/2007
Dosar nr. 10725/2/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr. 2831 din 22 noiembrie 2006 şi a deciziei nr. 2835 din 23 noiembrie 2006, plata drepturilor salariale la nivelul funcţiei de conducere şi în subsidiar reducerea sancţiunii şi modificarea înscrierii în carnetul de muncă a sancţiunii începând cu data de 23 noiembrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia de retrogradare din funcţie a fost emisă fără să se fi finalizat cercetarea prealabilă, Decizia nr. 2831 din 22 noiembrie 2006 nu este motivată în fapt şi în drept, iar Decizia nr. 2835 din 23 noiembrie 2006 a fost emisă înainte ca Decizia anterioară să fi fost anulată. S-a mai arătat că sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut tardiv iar reclamantul nu se face vinovat de faptele imputate.
Prin sentinţa civilă nr. 528 din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.P. şi a anulat deciziile nr. 2831/2006 şi nr. 2835/2006 emise de pârâta A.P.I.A.
A dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior şi a dispus plata diferenţei de drepturi salariale pe perioada de la data emiterii deciziei până la reintegrarea în funcţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că fapta imputată a fost săvârşită la data de 15 iunie 2006 iar Comisia de disciplină a fost sesizată la data de 22 noiembrie 2006, deci la mai mult de două luni de la data săvârşirii faptei, termen prevăzut de art. 24 pct. 4 din HG nr. 1210/2003.
Referitor la nevinovăţia reclamantului, s-a reţinut că analizarea temeiniciei deciziilor atacate nu se justifică, în condiţiile în care aceste acte sunt nule din punct de vedere formal şi deci nu a existat o cercetare prealabilă în termenele prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs A.P.I.A., care a motivat că în cazul de faţă conducătorul instituţiei a luat cunoştinţă de abaterile săvârşite doar la data de 21 noiembrie 2006, când imaginile au apărut în mass-media, dată la care a şi hotărât întrunirea Comisiei de disciplină.
S-a mai motivat că prezenţa reclamantului P.P. în faţa Comisiei de disciplină acoperă procedura, acesta înţelegând să se supună cercetării prealabile şi să-şi formuleze apărarea.
Recursul este nefondat.
Se reţine că potrivit art. 24 pct. 4 din HG nr. 1210/2003, „sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de două luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară".
În speţă, fapta imputată a fost săvârşită la data de 15 iunie 2006, iar Comisia de Disciplină a fost sesizată la data de 22 noiembrie 2006, deci la mai mult de două luni de la data săvârşirii faptei.
Nu are nici o relevanţă faptul că de săvârşirea abaterii disciplinare s-a luat cunoştinţă doar la data de 21 noiembrie 2006, întrucât momentul luării la cunoştinţă este relevant doar pentru calcularea termenului de 15 zile prevăzut de articolul citat mai sus.
Termenul de 2 luni se calculează de la data abaterii disciplinare, indiferent dacă conducătorul instituţiei a luat sau nu cunoştinţă de această abatere, fiind vorba de un termen limită peste care nu se mai poate proceda la sesizarea Comisiei de Disciplină.
Calitatea reclamantului de şef serviciu nu are, de asemenea, nicio relevanţă, întrucât textul legii nu face nicio distincţie în acest sens.
Decizia nr. 2831 din 22 noiembrie 2006, este, într-adevăr, nelegală, întrucât nu a fost motivată în nici un mod, însă aceste vicii au fost acoperite prin emiterea unei noi decizii, respectiv 2835 din 23 noiembrie 2006, decizie care conţine toate menţiunile prevăzute de lege. Pentru emiterea noii decizii, nu era necesară anularea explicită a deciziei anterioare, fiind evident faptul că Decizia nr. 2835 din 23 noiembrie 2006 a fost emisă în scopul înlăturării tuturor neregulilor de formă conţinute în Decizia nr. 2831 din 22 noiembrie 2006.
Referitor la nevinovăţia reclamantului, instanţa a apreciat corect că analizarea temeiniciei deciziilor atacate nu se justifică, în condiţiile în care aceste acte sunt nule din punct de vedere formal şi, deci, nu a existat o cercetare prealabilă efectuată în termenele prevăzute de lege prin care să se constate vinovăţia reclamantului.
Având în vedere considerentele prezentate, se reţine că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, situaţie în care recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 528 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3305/2007. Contencios → |
|---|
