ICCJ. Decizia nr. 3298/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3298/2007
Dosar nr. 10421/2/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 16222/490 din 18 octombrie 2006 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că familia sa a fost strămutată forţat de pe actualul teritoriu al Bulgariei, urmare Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut ulterior strămutării, la 20 februarie 1945, suportând efectele strămutării forţate.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 9 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.P. şi a anulat hotărârea nr. 16222/490 din 18 octombrie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre reclamantului prin care să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 20 februarie 1945 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi, în perioada avută în vedere de lege iar efectele schimbului de populaţie şi privaţiunile cauzate extinzându-se pe o perioadă de timp ulterioară momentului strămutării şi bineînţeles şi asupra copiilor născuţi în această perioadă.
Împotriva sentinţei susmenţionate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinţilor săi, astfel încât nu este dovedită persecuţia etnică invocată.
Recursul este nefondat.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamantul C.P. s-a născut în România, în oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţele nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 20 februarie 1945 în localitatea de strămutare a familiei sale, C.P. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 20 din 9 ianuarie 2007 a Curii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3299/2007. Contencios → |
|---|
