ICCJ. Decizia nr. 3305/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3305/2007
Dosar nr. 299/36/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând anularea hotărârii nr. 5736 din 29 decembrie 2006 şi stabilirea calităţii de persoană strămutată din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 2 septembrie 1941, în comuna Dorobanţi, judeţul Tulcea, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice urmare a aplicării dispoziţiilor Tratatului de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 242/CA/din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G. şi a anulat hotărârea nr. 5736 din 29 decembrie 2006 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
A constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate, pentru perioada 2 septembrie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor săi şi a suferit condiţii precare de viaţă alături de aceştia în zona de strămutare.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, care a motivat, în esenţă, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea părinţilor să, astfel încât nu este dovedită persecuţia etnică invocată.
Recursul este nefondat.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauză este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că reclamantul B.G.G. s-a născut în România în comuna Dorobanţiu, judeţul Tulcea, unde au fost strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe calea de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 2 septembrie 1941, în localitatea de strămutare a familiei sale, reclamantul B.G.G. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 242/CA/din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3306/2007. Contencios → |
|---|
