ICCJ. Decizia nr. 3583/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3583/2007
Dosar nr.269/64/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 mai 2005 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.U.A.R. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând Instanţei să dispună anularea parţială a HG nr. 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului în ceea ce priveşte imobilele situate în comuna Prejmer, care au aparţinut antecesorilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 132/ F/ CA din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ambele invocate de pârâtul Guvernul României, a respins acţiunea formulată de S.U.A.R. şi a admis cererile de intervenţie în interesul pârâtului formulate de M.A.I. şi de M.F.P.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 132/ F/ CA din 8 noiembrie 2005 a fost admis prin Decizia nr. 1734 din 16 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Înalta Curte a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe, reţinând, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta justifică, prin promovarea acţiunii, cel puţin un interes legitim în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În rejudecare, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 15 ianuarie 2007, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că soluţionarea cauzei depinde de modul de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 830 din 3 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 2499/2004.
Împotriva încheierii din 15 ianuarie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.U.A.R., susţinând că soluţionarea litigiului de contencios administrativ nu depinde de soluţia ce va fi pronunţată în apelul declarat de reclamantă şi de M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 830 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a dispus obligarea Primăriei Prejmer să emită, în baza Legii nr. 10/2001, o nouă dispoziţie de restituire a imobilului în natură în favoarea petentei din prezenta cauză.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, în temeiul Legii contenciosului administrativ, reclamanta S.U.A.R. solicită anularea parţială a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, HG nr. 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.
Prin acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 2499/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta S.U.A.R., în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat anularea Deciziei nr. 266 din 10 iunie 2004 a M.A.I. şi a dispus obligarea ministerului să emită o nouă decizie privind restituirea în natură a imobilului situat în comuna Prejmer, Judeţul Braşov.
Este adevărat că, în esenţă, cele două litigii au legătură cu dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Însă, Înalta Curte constată că cele două litigii privesc acte juridice diferite, HG nr. 2060/2004, respectiv Decizia nr. 266 din 10 iunie 2004 a M.A.I. şi sunt întemeiate pe reglementări diferite Legea nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 10/2001.
Dacă în litigiul de drept comun Instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului, în litigiul de contencios administrativ Instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la legalitatea emiterii HG nr. 2060/2004 (act administrativ unilateral cu caracter individual care, de altfel, a fost abrogat prin HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului).
Pentru acelaşi raţionament cu cel al Curţii de Apel Braşov ar însemna că şi Curtea de Apel Bucureşti ar putea să suspende judecata cauzei privind restituirea în natură a imobilului motivând că această soluţie depinde de legalitatea HG nr. 2060/2004.
Or, legalitatea HG nr. 2060/2004 se apreciază la momentul emiterii sale în funcţie de dreptul sau interesul legitim invocat de persoana vătămată, iar nu în raport cu o realitate juridică ulterioară, cum este cea reprezentată de pronunţarea soluţiei în litigiul având ca obiect restituirea imobilului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond - Curtea de Apel Braşov în mod greşit a considerat că sunt îndeplinite condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pronunţând o încheiere nelegală şi netemeinică, în sensul art. 304 pct. 9 din acelaşi Cod, astfel că recursul va fi admis şi va fi modificată încheierea în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de intimatul - intervenient M.A.I.
Este neîntemeiată cererea recurentei - reclamante de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea biletelor de tren pentru deplasarea mandatarului S.A. din localitatea de domiciliu Braşov în Bucureşti şi retur, întrucât obligarea la plata cheltuielilor de judecată este condiţionată în mod necesar de culpa procesuală a uneia dintre părţi, ceea ce presupune tranşarea problemei de drept deduse judecăţii. Astfel fiind, atâta timp cât Instanţa nu a decis care parte a câştigat, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la „căderea în pretenţiuni".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.U.A.R. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 369/64/2006.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3524/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3590/2007. Contencios → |
|---|
