ICCJ. Decizia nr. 2998/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2998/2007
Dosar nr.522/59/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 75 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de P.M., reţinând, în esenţă, că este neîntemeiată cererea acestuia de a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 12 decembrie 1954 - 16 decembrie 1956 în cadrul unor unităţi militare care nu au făcut parte din cadrul D.G.S.M.
Împotriva sentinţei civile a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul P.M., care, fără a-şi încadra criticile în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susţine că neîntemeiat Instanţa de Fond i-a respins acţiunea, în condiţiile în care, din livretul militar şi din certificatele eliberate de U.M. Arad rezultă că în perioada efectuării stagiului militar a fost constructor în detaşament de muncă, astfel că este îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002 şi că, prin soluţia pronunţată, i se creează o situaţie discriminatorie.
Analizând cauza în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi cu cele ale Legii nr. 309/2002, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961".
Textul art. 1 din lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor interpretări străine de raţiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetăţenilor români care au satisfăcut stagiul miliar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., iar nu şi celor care au efectuat stagiul militar la unităţi aparţinând M.F.A. din acea perioadă.
Or, din livretul militar al recurentului - reclamant rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la U.M. Zalciu, în perioada 12 decembrie 1954 - 15 februarie 1955, şi U.M. Cunsada, în perioada 15 februarie 1955 - 16 decembrie 1956.
Pe cale de consecinţă, în mod legal şi temeinic, Instanţa de Fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, reţinând că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unor unităţi militare, iar nu în cadrul unor detaşamente de muncă aparţinând D.G.S.M., aşa cum prevede legea.
În ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la existenţa unei discriminări, Înalta Curte constată că soluţia Instanţei de Fond este în acord cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, cu referire la art. 1 din Legea nr. 309/2002, în sensul că „jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea principiului egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudenţa în materie a C.E.D.O., că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea şi că situaţiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferenţă. Pe de altă parte, stabilireacategoriei de persoane care beneficiază de prevederile legale, precum şi a drepturilor acordate acestora nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţă cu spiritul Legii nr. 309/2002, şi anume cu caracterul reparator al acesteia."
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 75 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3524/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
