ICCJ. Decizia nr. 2995/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2995/2007
Dosar nr.2943/85/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de M.F., în contradictoriu cu C.J.P.S., a anulat Hotărârea nr. 2132 din 02 august 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 10 iunie 1944 - 01 decembrie 1944.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele arătate în continuare.
Părinţii reclamantei T.M. şi T.F. s-au refugiat în luna noiembrie 1942 din localitatea de domiciliu, comuna Săcel, satul Vidăcuţ, judeţul Harghita, în comuna Albeşti, Judeţul Mureş, datorită persecuţiilor din motive etnice exercitate asupra lor de regimul străin instaurat în urma Dictatului de la Viena. M.F. (fostă T.) s-a născut la data de 10 iunie 1944 în localitatea în care se refugiaseră părinţii săi, iar refugiul familiei a durat până în decembrie 1944, aşa cum rezultă atât din susţinerile reclamantei cât şi din declaraţiile martorilor L.A. şi B.P.
Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că prejudiciile de ordin material şi moral determinate de refugiul părinţilor s-au răsfrânt şi asupra reclamantei, că sfera de aplicare a art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi restrânsă printr-o adresă internă a C.N.P.D.A.S. şi că ordonanţa nu condiţionează acordarea drepturilor reparatorii de împrejurarea ca localitatea de refugiu să se afle pe teritoriul României.
Împotriva sentinţei civile nr. 24 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta - pârâtă susţine că în mod greşit Instanţa de Fond a acordat reclamantei beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care localitatea de domiciliu şi localitatea de refugiu se aflau sub aceeaşi administraţie străină, astfel că nici în privinţa părinţilor reclamantei nu se poate considera că au calitatea de refugiaţi. Cu referire la prevederile art. 1 din ordonanţă, recurenta mai susţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda drepturi reparatorii cetăţenilor români care au avut de suferit persecuţii din motive etnice de către regimurile străine instaurate pe teritoriul românesc şi care, astfel, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu. Mai susţine recurenta că M.F. nu are calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, întrucât nu era născută la data refugiului familiei, invocând în acest sens adresele din 12 septembrie 2002 şi din 26 septembrie 2002 ale C.N.P.D.A.S. şi adresa din 2002 a M.J.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.S., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, prin recurs se contestă acordarea beneficiului OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, persoanelor care s-au refugiat într-o localitate aflată sub ocupaţie străină şi persoanelor care s-au născut în localitatea de refugiu a părinţilor.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: … a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
În mod corect, în raport cu probele administrate şi prin prisma art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice care i-au determinat pe părinţii săi să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Este neîntemeiată critica recurentei - pârâte referitoare la faptul că localitatea în care s-a refugiat familia reclamantei se afla sub ocupaţie străină şi că, astfel, nu se poate reţine situaţia de refugiu, întrucât, în mod corect, Instanţa de Fond a reţinut că legea nu condiţionează acordarea drepturilor reparatorii de refugiul într-o localitate aflată pe teritoriul aflat sub administraţie românească. Interpretarea dată de Instanţa fondului este în concordanţă cu aspectele reţinute deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că beneficiul drepturilor reparatorii se acordă, în măsura în care se face dovada persecuţiilor din motive etnice, indiferent de împrejurarea că localitatea de refugiu se afla sub jurisdicţie românească ori sub ocupaţia unui regim străin.
Totodată, în mod temeinic şi legal Instanţa de Fond a reţinut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în acord şi cu practica constantă a Înaltei Curţi, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, astfel că reclamanta, născută în localitatea de refugiu a părinţilor, a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a refugiului.
În ceea ce privesc adresele M.J. şi C.N.P.A.D.S., invocate de recurenta - pârâtă în susţinerea recursului, se reţine că acestea reprezintă o corespondenţă administrativă purtată între organe ale administraţiei publice în legătură cu interpretarea dispoziţiilor legii, în speţă ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Fiind vorba de o interpretare administrativă, aceasta nu este obligatorie pentru Instanţă.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 24 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
