ICCJ. Decizia nr. 3884/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3884/2007
Dosar nr. 160/39/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta SC C.V. SRL Dorneşti a chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M. prin D.G.F.P.S., solicitând anularea Deciziei nr. 061 din 19 februarie 2007 şi a Deciziei nr. 351 din 11 octombrie 2006 emise de pârâtă.
Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziilor atacate.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 27 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 160/39/2007, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării celor două decizii, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, Curtea de Apel a constatat că reclamanta a dovedit condiţia urgenţei, întrucât sigilarea instalaţiilor de producere a alcoolului duce la blocarea activităţii şi este de natură să producă pagube deosebite, ireparabile, constând în imposibilitatea onorării contractelor în curs, pierderea pieţei de desfacere şi a forţei de muncă, putând genera intrarea în incapacitate de plată şi chiar intrarea în faliment.
Împotriva sus - menţionatei încheieri a declarat recurs pârâtul M.F.P., în prezent M.E.F., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - pârât a arătat că admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de o justificare temeinică şi de iminenţa producerii unei pagube, cerinţe a căror îndeplinire trebuie dovedită de partea interesată.
A mai arătat că măsura suspendării este facultativă, în sensul că rămâne la latitudinea Instanţei, care apreciază în raport cu cele două cerinţe menţionate, care în cauză nu au fost îndeplinite.
În consecinţă, recurentul - reclamant a solicitat modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a arătat, în esenţă, că recursul a rămas fără obiect, pentru că acţiunea principală în contencios administrativ a fost soluţionată prin sentinţa nr. 73 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, care a constatat că la rândul său cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect ca urmare a împlinirii perioadei de 6 luni pentru care autoritatea fiscală dispusese suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, prin actele administrative deduse judecăţii.
Pe fondul cauzei, intimata - reclamantă a arătat că soluţia Curţii de Apel este corectă, deoarece în speţă, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
În dovedirea apărărilor sale, intimata - reclamantă a depus la dosar copia sentinţei nr. 73 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că soluţionarea acţiunii de fond prin sentinţa menţionată nu lipseşte de obiect prezentul recurs.
Instanţa de Fond a fost investită cu o cerere de suspendare a executării formulată în cadrul acţiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ atacat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caz în care suspendarea dăinuie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Totodată, trebuie menţionat că Instanţa de control judiciar are de verificat legalitatea încheierii de suspendare a executării în raport cu împrejurările de fapt şi de drept existente la data pronunţării acesteia, iar nu în funcţie de evoluţia ulterioară a litigiului de fond.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond a reţinut în mod corect îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 15, corelat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data respectivă, pe baza analizei situaţiei concrete în care se afla reclamanta ca urmare a suspendării autorizaţiei sale de antrepozit fiscal.
De altfel, criticile formulate de recurentul - pârât sub acest aspect au un caracter general şi imprecis, nereferindu-se la circumstanţele cauzei.
Este adevărat că măsura suspendării executării actului administrativ are caracter facultativ, dar a fost concepută de legiuitor ca un mijloc de protecţie a particularilor contra abuzurilor administraţiei, o garanţie suplimentară a respectării principiului legalităţii în activitatea administrativă.
De aceea, Instanţa nu poate aprecia temeinicia cererii de suspendare în mod arbitrar, ci prin raportare strictă, pe de o parte, la condiţiile prevăzute de lege şi pe de altă parte, la scopul reglementării, astfel cum a fost menţionat mai sus.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de casare sau de modificare a sentinţei, conform art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.F.P. (în prezent M.E.F.) prin D.G.F.P.S. împotriva încheierii din 27 martie 2007 pronunţată de Curtea de Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 160/39/2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3883/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3885/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
