ICCJ. Decizia nr. 3886/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3886/2007
Dosar nr. 324/46/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 43/ F-C din 14 mai 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.A. şi S.N., având ca obiect anularea adresei din 8 februarie 2007 şi a „punctului de vedere" din 22 noiembrie 2006 emise de pârâta A.N.F.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa a reţinut că adresa din 22 noiembrie 2006 reprezintă un punct de vedere propriu exprimat de către pârâtă, fără a produce prin ea însăşi consecinţe juridice, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile de act administrativ.
S-a mai reţinut că nici adresa din 8 februarie 2007 nu reprezintă act administrativ, ci o corespondenţă informativă, care nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.
În consecinţă, Instanţa a considerat că cele două adrese pot deveni, eventual, acte premergătoare emiterii actului administrativ şi că, în plus, nu a fost îndeplinită nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că reclamanţii au solicitat şi suspendarea executării celui din urmă act, Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii C.A. şi S.N., invocând dispoziţiile generale al art. 3041 C. proc. civ., precum şi motivele de modificare cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că Instanţa de Fond a stabilit greşit natura juridică a înscrisurilor deduse judecăţii. Referitor la adresa din 22 noiembrie 2006 arată că aceasta a fost trimisă D.G.J. din cadrul M.E.F. şi nu D.G.F.P, a judeţului Vâlcea, cum greşit s-a reţinut, producând efecte juridice prin emiterea Raportului de Monitorizare al ministrului economiei şi finanţelor. Acest act este un act administrativ, afirmă recurenţii, şi pentru că statuează cu certitudine că ei s-au aflat, începând cu 30 martie 2006, în conflict de interese cu instituţia, prin prisma Legii nr. 161/2003.
Cât priveşte considerentul referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, recurenţii arată că este greşit, întrucât actul din 8 februarie 2007 este tocmai răspunsul intimatei - pârâte la reclamaţia lor administrativă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că adresa sa din 22 noiembrie 2006 reprezintă un răspuns la petiţia din 13 noiembrie 2006 a D.G.J. a M.F.P., concretizat într-un punct de vedere neobligatoriu pentru minister privitor la problema sesizată. Intimata susţine că legislaţia în vigoare (Legea nr. 161/2003 şi OUG nr. 92/2004) nici nu îi permite să tranşeze chestiunea în dispută (existenţa sau nu a unui conflict de interese între funcţionarii publici şi instituţia cu care se află în raport de serviciu), iar faptul că opinia exprimată a fost îmbrăţişată de M.F.P. nu conferă actului caracteristicile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs reţinute, precum şi a apărării cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de judecată a stabilit corect că cele două acte emise de intimata - pârâtă, atacate în contencios administrativ, din 22 noiembrie 2006 şi din 8 februarie 2007, nu sunt acte administrative.
Potrivit definiţiei legale, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data emiterii actelor, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".
Adresa din 22 noiembrie 2006 emisă de A.N.F.P. relevă, chiar în cuprinsul său, împrejurarea că reprezintă un simplu punct de vedere, o opinie exprimată de agenţie cu privire la aspectele sesizate de către D.G.J. din cadrul M.F.P. prin adresa din 13 noiembrie 2006. Din modul cum este conceput rezultă fără putinţă de tăgadă că acest act nu poate fi considerat act administrativ, întrucât prin el însuşi nu a produs nici un efect în planul raporturilor juridice existente între recurenţi şi M.F.P.
Faptul că Instanţa de Fond a reţinut greşit că adresa din 22 noiembrie 2006 a fost trimisă D.G.F.P. a judeţului Vâlcea nu prezintă relevanţă în privinţa legalităţii soluţiei pronunţate, aceasta fiind o simplă eroare materială.
Susţinerea recurenţilor referitoare la aptitudinea actului de a „statua" cu privire la pretinsul conflict de interese pe care l-ar avea cu M.F.P. - D.G.F.P. a judeţului Vâlcea nu are suport în conţinutul acestuia dar nici în prevederile legale în materie.
Într-adevăr, după cum arată intimata - pârâtă în întâmpinare, nici Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (în Titlul IV, secţiunea a IV-a - Conflictul de interese privind funcţionarii publici), şi nici OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, respectiv OUG nr. 67/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, nu-i conferă competenţa de a decide asupra situaţiilor în care se pretinde a exista un conflict de interese.
În speţă, recurenţii - reclamanţi C.A. şi S.N., consilieri juridici în cadrul Serviciului Juridic al D.G.F.P. a Judeţului Vâlcea au reprezentat D.G.F.P. Sibiu în acţiunile promovate în Instanţă de către consilierii juridici ai acestei direcţii judeţene, având ca obiect încadrarea, salarizarea şi stabilirea drepturilor reclamanţilor conform Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi a Statutului C.J. România.
Prin Raportul de Monitorizare întocmit de consilieri juridici din cadrul D.G.J. a M.F.P. se opinează în sensul că „există indiciile încălcării de către consilierii juridici C.A. şi S.N. a îndatoririlor corespunzătore funcţiei publice pe care o deţin", întrucât, între altele, au asigurat o apărare superficială a intereselor instituţiei publice pe care o reprezentau, având ei înşişi acţiuni cu obiect similar şi se propune analizarea cazului de către comisia de disciplină.
Aşadar, nici măcar acest Raport de monitorizare nu poate fi considerat un act administrativ, iar menţionarea în preambulul său a adresei A.N.F.P. din 22 noiembrie 2006 nu poate conferi acesteia valoare de act administrativ.
Cât priveşte celălalt act atacat: adresa A.N.F.P. din 8 februarie 2007, aceasta conţine răspunsul agenţiei la petiţia formulată de D.G.F.P, Vâlcea, înregistrată cu din 28 noiembrie 2006, căreia i s-a comunicat că documentaţia solicitată, ce a stat la baza emiterii adresei din 22 noiembrie 2006, se găseşte la M.F.P.
Critica recurenţilor referitoare la greşita soluţionare a excepţiei privind lipsa procedurii prealabile este întemeiată, dar nu în sensul invocat.
Stabilind că actele atacate nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate acte administrative, Instanţa de Fond nu putea păşi la etapa verificării condiţiilor în care a fost sesizată, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Premisa aplicării acestui text: existenţa unui act administrativ tipic nu era îndeplinită în speţă, pentru motivele corect reţinute de Instanţa de Fond.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat, constatând că soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.A. şi S.N. împotriva sentinţei nr. 43/ F-C din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3885/2007. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3889/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
