ICCJ. Decizia nr. 4052/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4052/2007
Dosar nr. 257/46/2007
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 octombrie 2006, reclamanta Episcopia Argeşului şi Muscelului a chemat în judecată C.S.R.B.I.A.C.R. din România, solicitând anularea dispoziţiei emise de aceasta cu nr. 976 din 4 septembrie 2006; obligarea la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2007, Tribunalul Argeş, secţia contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârâtă şi şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, reţinând pentru aceasta incidenţa dispoziţiilor art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de o autoritate publică centrală.
Astfel investită, Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 38 din 23 aprilie 2007 a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată - în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Episcopia Argeşului şi Muscelului care a susţinut în esenţă că dispoziţiile OUG nr. 94/2000 se completează cu cele ale legii contenciosului administrativ, dat fiind faptul că Decizia C.S.R. este un act administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
În acest fel, în opina recurentei termenul de contestare a deciziei este cel prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În plus, a mai susţinut recurenta, soluţionând cauza prin admiterea excepţiei de tardivitate instanţa fondului a încălcat prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la C.E.D.O. care protejează dreptul de proprietate precum şi pe cele referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000 republicată, „deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora".
Fiind o dispoziţie cu caracter special, derogator, ea se aplică cu prioritate în raport de dispoziţiile cu caracter general – în speţă cu cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât legal şi temeinic Curtea de Apel Piteşti a reţinut ca fiind tardivă acţiunea formulată de reclamant la 16 octombrie 2006 – în raport de data comunicării deciziei respectiv 12 septembrie 2006.
Nefondate urmează a fi apreciate şi susţinerile potrivit cărora, soluţionarea pe baza excepţiei de tardivitate ar fi îngrădit reclamantei dreptul la un proces echitabil – instituţia termenelor procedurale prevăzute pentru săvârşirea diferitelor acte de procedură, nu numai că nu încalcă drepturile persoanelor dar scopul ei este tocmai acela de a asigura o disciplină procesuală prin respectarea căreia se garantează implicit apărarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Argeşului şi Muscelului împotriva sentinţei civile nr. 38/ R-C din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 975/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4071/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
