ICCJ. Decizia nr. 4077/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4077/2007
Dosar nr. 2078/2/2007
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii L.I. şi L.D.A. au chemat în judecată pârâţii Statul Român reprezentat de C.C.S.D., A.N.R.P., Statul Român prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Statul Român prin M.F.P. (în prezent M.E.F.) solicitând obligarea C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţia nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, pentru imobilul situat în Bucureşti, Totodată s-a mai solicitat obligarea Statului Român prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti în solidar cu Statul Român prin M.F.P. la plata sumei de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu titlu de daune moratorii.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că imobilul menţionat a fost în proprietatea bunicii lor, fiind dobândit prin cumpărare în anul 1946, fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 341/1976. Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 la data de 8 august 2001 nu a primit un răspuns, deşi acest lucru trebuia făcut în termenul legal de 60 zile.
Reclamanţii au mai arătat că, prin sentinţa civilă nr. 367 din 18 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a obligat Primăria Municipiului Bucureşti să emită o decizie motivată referitoare la soluţionarea modificării, iar după apariţia Legii nr. 247/2005 au sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru a determina autorităţile competente să soluţioneze notificarea până când, la 31 octombrie 2006, Primăria Municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. 6646, iar dosarul a fost transmis Comisiei Centrale la 13 februarie 2007.
Reclamanţii au susţinut că, după predarea dosarului la Secretariatul C.C.S.D., pârâtele aveau obligaţia să demareze parcurgerea procedurilor prealabile şi să emită titlurile de despăgubire în termen de 30 zile, însă au refuzat să facă acest lucru.
Precizându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că renunţă la judecată faţă de pârâtul Statul Român prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi că solicită obligarea Statului Român prin M.F.P. la plata daunelor cominatorii de 200 lei/ zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 1188 din 3 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a luat act că reclamanţii renunţă la judecată cu privire la Statul Român prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. Totodată, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, obligând Statul Român prin C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţia nr. 6646 din 31 octombrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General pentru imobilul situat în Bucureşti.
Prin aceeaşi hotărârea judecătorească a fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. a apreciat că această instituţie are legitimare procesuală pasivă în cauză în considerarea atribuţiilor ce-i revin potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, a considerat că nu a fost respectat un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, nerespectându-se dreptul acestora la soluţionarea cererii privind acordarea de despăgubiri.
Capătul de cerere privind daunele cominatorii a fost respins întrucât în cauză a fost invocată şi s-a reţinut nerespectarea unei obligaţii prevăzută de lege în sarcina Statului Român prin C.C.S.D., iar nu a Statului Român prin M.F.P.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., criticând-o ca nelegală întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii şi fără să aibă în vedere actele şi probele administrate.
De asemenea, greşit a apreciat prima instanţă că dreptul reclamanţilor de soluţionare a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil nu a fost respectat.
Deşi nu s-a prevăzut un termen de soluţionare a dosarelor care fac obiectul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor va fi decisă de C.C.S.D.
Se precizează în motivele de recurs că este de necontestat că în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, se va emite Decizia conţinând titlul de despăgubire, după parcurgerea acestei proceduri.
La termenul de azi, în şedinţă publică, intimatul-reclamant L.I. a depus la dosar Decizia nr. 1128/2007 a C.C.S.D., apreciind că de fapt recursul nu mai are obiect.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi de Decizia depusă la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine:
Prin Dispoziţia nr. 6646/2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-a decis în cadrul procedurii de soluţionare a dosarului întocmit în baza Notificării nr. 944/2001 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 960 mp., în favoarea reclamanţilor L.I. şi L.D.A.
Dispoziţia împreună cu dosarul aferent au fost predate Comisiei centrale, conform Legii nr. 247/2005.
S-a apreciat de Curtea de Apel, că soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor trebuia făcută într-un termen rezonabil avându-se în vedere dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., termen care nu a fost respectat de autorităţile administrative.
Din toate actele depuse la dosar şi vis-à-vis de succesiunea termenelor acordate şi a procedurilor administrative efectuate, este indubitabil că dreptul reclamanţilor de soluţionare a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil nu a fost respectat, acestora (reclamanţilor) neoferindu-li-se garanţii pentru materializarea dreptului lor.
La termenul de azi, în şedinţă publică, intimatul - reclamant L.I. a depus la dosar Decizia nr. 1128/2007 prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea sa şi a reclamantei - intimate L.D.A., însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate constata că recursul este fără obiect, având în vedere că acesta a fost depus la 21 iunie 2007, iar Decizia s-a emis la 23 august 2007.
Deci fără putinţă de tăgadă recursul are obiect, acţiunea însă nu ar mai avea interes în acest moment, întrucât suma privind despăgubirea a fost acordată.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 1188 din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4076/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4078/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
