ICCJ. Decizia nr. 4076/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4076/2007
Dosar nr. 1925/2/2007
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul R.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Preşedinţia României, reprezentată de Preşedintele T.B., să se constate încălcarea drepturilor sale legitime în calitate de deţinut la Penitenciarul Jilava şi a drepturilor de petiţionare, prin refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i răspunde la cererile formulate şi de a i le rezolva.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1016 din 12 aprilie 2007 a respins acţiunea reclamantului R.A., în contradictoriu cu Administraţia Prezidenţială – Preşedinţia României, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantului în sensul dispoziţiilor art. 1 şi 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa fondului a mai considerat că actele şi lucrările dosarului evidenţiază că la toate sesizările, petiţiile sau cererile reclamantului, pârâta a comunicat răspuns sau le-a direcţionat spre autorităţile competente potrivit dispoziţiilor OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Împotriva sentinţei pronunţate a declarat recurs reclamantul R.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul a arătat că:
1. Nu a fost citată Preşedinţia României şi nici pârâtul T.B., ci s-a considerat în mod tendenţios că ar avea calitate procesuală pasivă Administraţia Prezidenţială.
2. Instanţa nu a soluţionat nici unul din capetele de cerere formulate.
3. Hotărârea este nemotivată. Instanţa a eludat Constituţia încercând să acopere infracţiunile săvârşite de Preşedinte şi faptul că Statul Român pregăteşte o armă biologică de distrugere în masă.
4. A fost ignorat complet conţinutul cererilor adresate Preşedintelui, instanţa nefăcând nici o apreciere asupra acestora.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ. şi intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor cuprinse în art. 304 pct. 5, 6 şi 7 (pct. 10 fiind abrogat), precum şi a celor cuprinse în art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Prin OG nr. 1/2001 a fost modificată Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, „Preşedinţia" devenind „Administraţia Prezidenţială".
Din cererea de chemare în judecată rezultă că această instituţie a fost chemată în judecată, Preşedintele fiind indicat numai în calitate de reprezentant legal, nu şi în nume propriu.
În plus, normele procedurale care guvernează citarea părţilor în procesul civil au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că eventualele nulităţi pot fi invocate numai în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care nu se regăsesc în speţă.
2 şi 3. Recurentul - reclamant a solicitat instanţei de fond să constate refuzul nejustificat al instituţiei pârâte de a-i răspunde la petiţiile formulate.
Examinând cererea de chemare în judecată, prin prisma dispoziţiilor art. 1 şi 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor OG nr. 27/2002, aplicabile în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că pârâta a răspuns direct la petiţiile reclamantului sau le-a direcţionat la autorităţile competente.
Recurentul - reclamant nu indică în concret capătul de cerere lăsat nesoluţionat de către instanţa de fond, iar afirmaţiile defăimătoare la adresa autorităţilor exced cadrului procesual.
4. În perioada anilor 2005 – 2007 recurentul-reclamant a formulat numeroase petiţii la Administraţia Prezidenţială, aceasta din urmă indicând un număr de 10 şi adresele corelative, de răspuns.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată generic, invocându-se „nesoluţionarea petiţiilor timp de doi ani". Constatând pe de o parte că acestea nu sunt „cereri" în sensul conferit de procedura civilă acestui termen întrucât cuprind consideraţii strict personale referitoare la viaţa socio-politică ori la regimul penitenciar şi, pe de altă parte, că toate au primit răspuns, în mod legal instanţa de fond a hotărât respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De altfel, faţă de cadrul procesual fixat de reclamant instanţa de fond nici nu putea stabili în sarcina pârâtei, de exemplu, obligaţii referitoare la modul în care funcţionează I.N.M.L. ori la implementarea în dreptul penal românesc a „instituţiei juridice Curtea cu Juraţi".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1016 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4077/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
