ICCJ. Decizia nr. 5/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5/2007
Dosar nr. 39270/2/2005
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2005, reclamantul G.T. a chemat în judecată S.S.P.R., solicitând obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calităţii sale de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", atestată prin certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum şi de brevetul acordat prin decret al Preşedintelui României.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, precum şi „avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituită până la 31 decembrie 1992", dar i s-a comunicat că dosarul său nu conţine o serie de documente şi, în lipsa acestora, îi va fi atribuită doar calitatea de participant la Revoluţia română, prin aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
A mai menţionat reclamantul că a formulat contestaţie la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluţionată favorabil.
Întrucât, la data eliberării certificatului de revoluţionar pe care îl posedă au existat şi au fost verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi HG nr. 566/1996, este îndeplinită prima cerinţă a art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar şi nu este culpa sa că acea documentaţie, parţial, nu mai există.
Este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă a legii, respectiv avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituită până la 31 decembrie 1992.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile de conexitate, de inadmisibilitate şi de prematuritate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1437 din 15 iunie 2006 a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În legătură cu obiectul acţiunii, instanţa de fond a reţinut că obligarea pârâtului de a recunoaşte dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calităţii de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată prin Certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nu este o anumită condiţie în considerarea unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, ci chiar realizarea dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Instanţa a respins excepţia de conexitate, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 164 C. proc. civ.
În motivarea soluţiei, s-a mai reţinut că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile şi că, potrivit art. 9 alin. (5) din aceeaşi lege, înainte de formularea cererii în instanţă, reclamantul avea obligaţia să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989, contestaţia reprezentând procedura prealabilă obligatorie.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul, susţinând că este nelegală şi netemeinică prin aceea că în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea pe considerentul că obiectul acţiunii nu îl reprezintă vătămarea interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.
Recurentul a arătat că obiectul cererii sale era axat pe vătămarea interesului său legitim, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi privea strict actul emis de S.S.P.R. prin care era somat să-şi completeze dosarul de preschimbare cu alte documente şi probe, sub sancţiunea pierderii calităţii de „Luptător remarcat prin fapte deosebite", deşi documentaţia prevăzută de HG nr. 566/1996 a fost depusă şi a existat la momentul primei recunoaşteri a calităţii.
Recurentul a mai susţinut că, prin admiterea excepţiei, instanţa a încălcat dreptul său la apărare şi principiul contradictorialităţii şi că, în cel mai rău caz, trebuia să se unească excepţia cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât şi public.
Din sus-menţionatele dispoziţii legale, rezultă cu claritate că instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Recurentul-reclamant susţine că a fost vătămat într-un interes legitim prin actul emis de pârât, prin care acesta i-a pus în vedere să-şi completeze dosarul de preschimbare cu „alte documente probatorii" şi „alte probe inclusiv documente utile".
Or, adresa prin care, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (3) din HG nr. 1412/2004, pârâtul l-a înştiinţat pe reclamant că este necesar să-şi completeze dosarul pentru a fi îndeplinite toate condiţiile Legii nr. 341/2004 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, căci nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Chiar dacă în cuprinsul adresei pârâtul arată că în situaţia în care dosarul nu va fi completat cu toate documentele va fi nevoit la finalizarea activităţii de preschimbare să propună calitatea de „Participant la Revoluţia română", aceasta nu înseamnă că adresa, prin ea însăşi, produce efectele juridice mai sus menţionate.
Având în vedere cele ce au fost expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se susţine că este nelegală şi netemeinică soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii.
Nu este întemeiată nici critica prin care recurentul susţine că, admiţând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, instanţa de fond a încălcat dreptul său la apărare şi principiul contradictorialităţii şi că, eventual, excepţia trebuia unită cu fondul.
Recurentul s-a limitat la enunţarea acestei critici, fără a-şi argumenta în vreun mod susţinerile.
Nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii în condiţiile în care reclamantul, care de altfel a avut şi apărător ales, a fost legal citat pentru fiecare dintre termenele acordate şi i s-a comunicat întâmpinarea formulată de pârât, astfel dându-i-se posibilitatea exercitării dreptului de a-şi prezenta toate apărările pe care le considera necesare.
Întrucât excepţia de inadmisibilitate a acţiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta cauza în fond, era de datoria instanţei să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei, aşa cum se prevede prin dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi cum legal s-a procedat în prezenta cauză.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.T., împotriva sentinţei civile nr. 1437 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 508/2007. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
