ICCJ. Decizia nr. 4533/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4533/2007
Dosar nr. 4865/2/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 mai 2006 reclamantul S.V.A.C.E. a chemat în judecată A.N.S.V.S.A. pentru ca prin Hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună:
- obligarea pârâtei la stabilirea prin act administrativ în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, a unor proceduri obligatorii cu responsabilităţi exacte în sarcina persoanelor desemnate special în acest sens, care să asigure invitarea delegaţilor aleşi ai S.V.A.C.E. la şedinţele colegiului de conducere (consiliul de administraţie sau alte organe asimilate acestuia) al pârâtei la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv;
- obligarea pârâtei la stabilirea prin act administrativ a timpului din programul lunar, ce poate fi alocat activităţii sindicale de membrii aleşi în organele de conducere a organizaţiei sindicale S.V.A.C.E.;
- obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a Regulamentului său de organizare şi funcţionare;
- obligarea pârâtei la asigurarea implicării eficiente a S.V.A.C.E. în procedurile de stabilire şi acordare a salariilor de merit, premiilor lunare şi a fondului de stimulare. În fapt, s-a cerut stabilirea prin act administrativ, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, a unor proceduri obligatorii, cu responsabilităţi exacte în sarcina persoanelor desemnate special în acest sens.
Cererea de chemare în judecată a fost precizată ulterior, la termenul din 8 ianuarie 2007, reclamantul reformulând primele două capete de cerere în acord cu dispoziţiile art. 30 respectiv 35 din Legea nr. 54/2003.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a efectuat procedura prealabilă respectând condiţiile legii, formulând în acest sens nenumărate petiţii şi adrese prin care a solicitat cele arătate în petitul acţiunii, pârâta răspunzând formal solicitărilor formulate, fără a le da curs real.
Prin întâmpinarea formulată, A.N.S.V.S.A a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamantul nu i s-a adresat, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece înscrisurile invocate nu pot fi apreciate ca reprezentând procedura prealabilă.
Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată, întrucât prin petiţiile formulate începând cu cea din data 13 decembrie 2005 şi continuând cu cea care precede promovarea acţiunii, reclamantul S.V.A.C.E. şi-a manifestat interesul pentru soluţionarea diferendului pe cale administrativă.
Prin sentinţa civilă nr. 348 din data de 05 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios, administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de S.V.A.C.E., în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, în sensul că:
1) obligă pârâta să desemneze o persoană autorizată care să informeze pe reprezentantul reclamantului, în termen rezonabil, asupra datei când se iau în discuţie probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 54/2003.
2) obligă pârâta în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea 54/2003 să stabilească prin contractul colectiv de muncă numărul cumulativ de zile/an şi numărul celor care pot beneficia de reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţile sindicale;
3) obligă pe pârâtă în temeiul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 54/2003 să examineze posibilitatea stabilirii de criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit.
4) respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului privind comunicarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la art. 21 alin. (1), privind acordarea de stimulente funcţionarilor publici.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a reţinut că cererea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea 54/2003 este îndreptăţită în contextul recunoaşterii de către instanţă a S.V.A.C.E., ca sindicat reprezentativ.
S-a considerat astfel că reclamantul are dreptul de a fi informat în termen rezonabil asupra datei şedinţelor în care se iau în dezbatere probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv pentru a protegui eficient interesele membrilor de sindicat.
Pentru ca dispoziţia instanţei să fie efectivă s-a stabilit ca pârâta să desemneze o persoană autorizată care să informeze pe reprezentantul reclamantului asupra datei, locului de desfăşurare şi a problemelor de interes.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind fundamentată şi cererea referitoare la recunoaşterea dreptului reclamantului de a i se stabili prin contractul colectiv de muncă numărul cumulativ de zile/ an, precum şi numărul persoanelor care pot beneficia de reducerea programului lunar cu 3 - 5 zile pentru activităţi sindicale, faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 54/2003.
Cât priveşte ultimele două capete de cerere, instanţa a reţinut că cel referitor la comunicarea regulamentului de organizare şi funcţionare al autorităţii a rămas fără obiect, regulamentul fiind deja comunicat, iar cel referitor la consultarea sindicatului în procedurile de acordare a premiilor lunare şi stimulentelor este neîntemeiat. În argumentare s-a arătat că organizaţiile sindicale au fost consultate cu privire la stabilirea şi acordarea premiilor lunare.
Referitor la salariile de merit, instanţa de fond a considerat că dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (4) din OG nr. 2/2006 impun consultarea organizaţiilor sindicale doar în situaţia în care există posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare în raport de care să fie acordate salariile de merit. Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din OG nr. 2/2006 nu obligă la consultarea organizaţiilor sindicale, astfel că s-a apreciat că acest text nu poate fi reţinut pentru rezolvarea favorabilă a cererii.
Împotriva sentinţei civile nr. 348 din data de 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios, administrativ şi fiscal a declarat recurs A.N.S.V.S.A, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
1. Recurenta susţine că instanţa de fond a dat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a stabilit în sarcina sa obligaţia de a desemna o persoană autorizată care să-l informeze pe intimat asupra datei când se iau în discuţie probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, în condiţiile în care se ceruse numai invitarea reprezentanţilor sindicatului la şedinţele colegiului de conducere al A.N.S.V.S.A. Oricum, mai arată recurenta, prin Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr. 100 din 11 aprilie2007 se stabilise în sarcina compartimentelor cu atribuţii specifice şi a conducerii A.N.S.V.S.A obligaţia consultării sindicatelor şi a invitării reprezentanţilor lor la toate întâlnirile ce vizează probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.
2. Într-un al doilea motiv de recurs, recurenta afirmă că instanţa de fond a dat ceea ce nu s-a cerut atunci când a obligat A.N.S.V.S.A să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit. În plus, art. 8 alin. (4) din OG nr. 6/2007 lasă la aprecierea ordonatorului de credite stabilirea unor criterii suplimentare de acordare a salariilor de merit, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
3. În fine, în ultimul motiv de recurs, se arată că deşi s-a solicitat instanţei să se reducă programul lunar pentru membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiei sindicale în soluţionarea acestui capăt de cerere instanţa, de asemenea, a dat mai mult decât s-a cerut. S-a precizat de recurentă că şi această solicitare a intimatului s-a materializat deja prin prevederile art. 8 lit. c) din Regulamentul de Ordine Interioară al A.N.S.V.S.A.
Prin întâmpinare, intimatul S.V.A.C.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că, formal, sentinţa fondului a fost pusă în executare prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A nr. 100 din 11 aprilie 2007 prin care s-a aprobat Regulamentul de ordine interioară. Cu toate acestea intimatul a susţinut că nu a fost invitat de autoritatea publică la lucrările organismului colectiv de conducere, recursul fiind motivat pe acte ulterioare pronunţării sentinţei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă a apărărilor intimatului, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta-pârâtă îşi fundamentează recursul, în principal, pe Regulamentul de ordine interioară al A.N.S.V.S.A aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 100 din 11 aprilie 2007. Or, după cum corect indică intimatul în întâmpinare, ordinul este ulterior pronunţării sentinţei examinate şi a fost emis tocmai în executarea acesteia.
Aşa fiind, nu poate fi analizată legalitatea sentinţei prin prisma unui act administrativ inexistent la momentul pronunţării.
Referitor la criticile expuse în cuprinsul primul şi celui de-al treilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de recurentă nu pot conduce la concluzia că instanţa de fond „a dat mai mult" decât s-a cerut.
Astfel, după cum s-a arătat în preambulul considerentelor de faţă, intimatul-reclamant a formulat primul capăt de cerere în acord cu prevederile art. 30 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, potrivit cu care angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organelor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv şi, de asemenea, de a asigura informarea acestora cu privire la orice aspect legat de raportul de serviciu.
Pentru ca prevederea legală menţionată să fie efectiv aplicată în practică, reclamantul a cerut iar instanţa de fond a dispus, în mod legal, ca recurenta - pârâtă să desemneze o persoană care să informeze sindicatul asupra aspectelor de interes pentru membrii acestuia. În acest mod, instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a pronunţat în limitele învestirii sale, în acord şi cu dispoziţiile art. 21 din Carta socială europeană, revizuită, potrivit cu care lucrătorii unei întreprinderi sau reprezentanţii acestora au dreptul de a fi efectiv informaţi şi consultaţi, în timp util, asupra deciziilor propuse de angajator care sunt susceptibile a le afecta interesele.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei cereri care nu a fost formulată, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu are suport în hotărârea pronunţată.
Argumentându-şi soluţia pe dispoziţiile art. 8 alin. (4) din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, instanţa de fond a apreciat corect că recurenta-pârâtă trebuie să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit cu consultarea intimatului reclamant. În acest mod, instanţa a rezolvat ultimul capăt de cerere din acţiunea introductivă care, cum s-a arătat, a fost admis numai în parte.
Curtea de apel nu a obligat-o pe pârâtă să stabilească criterii suplimentare, cum greşit s-a înţeles de recurentă, ci doar să examineze posibilitatea stabilirii acestora.
Pentru toate aceste considerente şi constatând că sentinţa fondului a fost deja executată, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 6 şi art. 3041 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 348 din data de 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4521/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4562/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
