ICCJ. Decizia nr. 4562/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4562/2007
Dosar nr. 40218/3/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P., obligarea pârâtei să-i răspunde la cererea înregistrată din 24 martie 2006.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a depus memoriul cu numărul menţionat, la care autoritatea pârâtă nu i-a răspuns
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 7715 din 12 decembrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Judecând pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 950 din 3 aprilie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantei.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, în memoriul său, reclamanta sesiza săvârşirea unor nelegalităţi la inspectoratul teritorial de muncă şi, deşi autoritatea - pârâtă i-a comunicat că s-a decis efectuarea unui control în vederea lămuririi aspectelor sesizate, nu i-a transmis petentei şi rezultatele controlului, pe care era îndreptăţită să le primească.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, a declarat recurs,în termen legal, pârâta A.N.F.P.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
A arătat că, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune.
Pe fondul cauzei, recurenta a menţionat, în esenţă, că a comunicat intimatei - reclamante răspunsul la petiţia acesteia, cu adresa din 31 martie 2006, anexată la dosar, precum şi raportul de control din 15 ianuarie 2007, prin adresa din 19 ianuarie 2007, de asemenea, depusă la dosar.
Analizândsentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
În fapt, prin petiţia înregistrată din 24 martie 2006 la A.N.F.P., intimata - reclamantă a semnalat o serie de abateri în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă, referitoare la respectarea legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici, respectiv în ceea ce priveşte comunicarea/ actualizarea obiectivelor individuale pentru anii 2005, 2006 întocmirea, actualizarea, aprobarea fişelor de post, completarea rapoartelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru perioada 2004-2005, drepturile legale cuvenite funcţionarilor publici, precum şi aplicarea măsurilor privind respectarea egalităţii de şanse şi tratament în domeniul relaţiilor de serviciu, numirea/ reîncadrarea funcţionarilor publici.
Urmare celor sesizate de intimata - reclamantă, recurenta-pârâtă, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordinul Preşedintelui A.N.F.P. a dispus efectuarea unui control la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti.
Faptul că, prin adresa din 24 martie 2006, depusă la dosarul de fond, recurenta - pârâtă a comunicat intimatei - reclamante că urmează să efectueze un control inopinat la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, nu echivalează, aşa după cum corect a reţinut şi instanţa de fond, cu un răspuns la memoriul acesteia, autoritatea având obligaţia să comunice petentei şi rezultatele controlului, având în vedere că ele reprezentau modul de soluţionare a petiţiei.
Nici prin actul nou depus în recurs, recurenta nu face dovada comunicării efective a rezultatelor controlului, având în vedere că, deşi prin adresa din 19 ianuarie 2007 (fila 52 dosar recurs), se susţine că i se transmite intimatei raportul de control din 15 ianuarie 2007, ceea ce i s-a comunicat în realitate acesteia a fost procesul - verbal de control inopinat, care aşa după cum rezultă din chiar penultimul său alineat, constituie un act anterior raportului de control.
Nici în cea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, susţinerile recurentei nu sunt întemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă este plângerea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, "reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia".
Având în vedere că obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, în cauză nu se impunea formularea plângerii prealabile, care vizează anularea unui act administrativ.
Ţinând cont de faptul că, în raport cu toate cele expuse, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 950 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4563/2007. Contencios → |
|---|
