ICCJ. Decizia nr. 4681/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4681/2007
Dosar nr. 889/36/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.N. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 289 din 18 ianuarie 2007 emisă de aceasta şi stabilirea gradului de handicap accentuat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată i se atestă gradul de handicap mediu, grad ce i-a fost atribuit în mod greşit şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
La termenul de judecată din 14 iunie 2006, reclamantul a invocat, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a prevederilor cuprinse în Criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 emis de M.S.F., în raport cu prevederile art. 2 şi 3 din Legea nr. 448/2006 (publicată în M.Of. nr. 1006/2006) şi alin. (1)6 alin. (1) din Constituţia României.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 540/ CA din 12 iulie 2007 a dispus respingerea excepţiei de nelegalitate precum şi respingerea ca nefondată a acţiunii formulată de reclamant, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia invocată este nefondată, prevederile Ordinului nr. 726/2002 fiind conforme actelor juridice cu forţă juridică superioară indicate de reclamant, întrucât emitentul actului administrativ contestat a făcut dovada că în determinarea criteriilor pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi s-au avut în vedere propunerile comunicate de către comisiile de specialitate constituite în acest sens în cadrul M.S.F., inclusiv propunerile comisiei de neurologie.
S-a mai reţinut că stabilirea criteriilor de încadrare în gradul de handicap este rezultatul unor studii şi analize de specialitate şi nu trebuie să se omită faptul că la împlinirea vârstei de pensionare, persoanele vârstnice beneficiază şi de alte măsuri de protecţie socială decât cele prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că în raport cu actele medicale depuse la dosar şi criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2004, Cap. II, pct. 2, încadrarea în categoria de handicap mediu este corectă.
În ceea ce priveşte constatarea unor sechele A.V.C., s-a reţinut că nu a fost făcută dovada survenirii accidentului vascular anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, reclamantul având statutul de pensionar pentru munca depusă şi limită de vârstă, astfel încât poate solicita acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, motivat de faptul că prevederile Ordinului nr. 726/2002 încalcă prevederile art. 2 şi 3 din Legea nr. 48/2006, iar prin actul medical depus în luna octombrie 2006 în vederea revizuirii, se atestă faptul că are nevoie de ajutor permanent, neputându-se autoservi.
A precizat, de asemenea, că va împlini vârsta standard de pensionare de 63 de ani şi 6 luni, stabilită conform Legii nr. 19/2000, în luna februarie 2009.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impusă casarea sau modificarea acesteia, concluzie bazată pe considerentele în continuare arătate.
În cadrul procedurii instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa de contencios administrativ este abilitată să verifice numai concordanţa actului normativ unilateral care a făcut obiectul unei excepţii de nelegalitate cu actul normativ cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat prin art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin urmare, din această perspectivă, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalităţii actului administrativ ce a format obiectul excepţiilor de nelegalitate.
În speţă, au fost supuse analizei, în condiţiile acestei proceduri, criteriile pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 şi în raport cu prevederile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Legea nr. 448/2006 defineşte, prin art. 2, noţiunea de „persoane cu handicap", în sensul acestei legi şi sfera beneficiarilor acesteia, iar prin art. 3 stabileşte principiile care stau la baza protecţiei şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Conform art. 85 alin. (5) din acelaşi act normativ, criteriile medico - psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministerului sănătăţii publice şi al ministrului muncii şi egalităţii de şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
Gradele de handicap sunt cele prevăzute de art. 86 al legii, respectiv: uşor, mediu, accentuat şi grav.
Abstracţie făcând de aspectele circumscrise momentului intervenirii acestui eveniment legislativ, anterior arătate, în condiţiile în care acestea nu au fost avute în vedere şi de prima instanţă, aceasta procedând la examinarea temeiniciei excepţiei, se constată că actul administrativ supus analizei nu încalcă prevederile legale la care s-a făcut referire, fiind emise în limitele de competenţă stabilite şi având la bază studiile şi analizele de specialitate efectuate de comisiile constituite în acest scop.
De asemenea, întrucât criteriile în discuţie nu instituie privilegii ori discriminări între persoane aflate în situaţii identice, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, s-a reţinut în mod corect că acestea nu sunt contrare nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Sub aspectul fondului cauzei, în contextul medical atestat de actele depuse la dosar s-a concluzionat în mod corect că încadrarea reclamantului în grad de handicap mediu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie şi a Criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, impunându-se adoptarea soluţiei de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinţei civile nr. 540 din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4680/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4683/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
