ICCJ. Decizia nr. 4680/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4680/2007
Dosar nr. 792/33/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.M. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 20925 din 7 martie 2007 şi recunoaşterea calităţii de strămutat din motive etnice cu consecinţa acordării drepturilor aferente, conform Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în cursul lunii iunie 1940 împreună cu mama s-au refugiat din motive etnice din localitatea Iuriul de Câmpie în localităţile Cojacna Nouă, Ceanu Mare, Turda judeţul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii aprilie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 368 din 2 iulie 2007 a admis acţiune formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 20925 din 07 martie 2007, emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 01 octombrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, probele existente la dosar, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă împreună cu mama s-au refugiatdin localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice, în altă localitate, în luna iunie 1940, reîntoarcerea având loc în luna aprilie 1945, fiind incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000,
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă că declaraţiile martorilor date în cauză sunt neconcludente, întrucât aparţin unor persoane care s-au refugiat pe cu totul alte criterii decât reclamanta. Pe de altă parte, susţine în continuarea recurenta, este aproape imposibil ca martorii P.L. şi C.S. refugiaţi pe traseul Cojocna - Cojocna Nouă – Turda – Lupşa, în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 să cunoască personal toate situaţiile atât de diferite pe care le declară.
S-a mai susţinut că de fapt instanţa de fond nu ar fi trebuit să constate că martorii au calitatea de refugiaţi ci să verifice calitatea de refugiat a reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiată de prevederile acestui act normativ, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice aflându-se în una dintre situaţiile strict determinate de lege.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este deci stabilirea, determinarea situaţiei de obligare a persoanei să îşi părăsească domiciliu, de către regimul instaurat după septembrie 1940, din motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi a HG nr. 127/2002.
Astfel, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002 dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente iar în cazul când acesta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum din declaraţiile notariale ale martorilor P.L. şi C.S. rezultă că reclamanta împreună cu mama sa, în urma Dictatului de la Viena au fost nevoiţi în cursul anului 1940 să părăsească localitatea Iuriul de Câmpie şi să se refugieze în localitatea Cojocna apoi în Cojocna Nouă, Câianu Mare şi Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice, ei însuşi fiind refugiaţi în aceeaşi localitate cu reclamanta, în mod corect instanţa de fond a stabilit că aceasta avea statut de persoană refugiată, urmând a-i fi acordate drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 368 din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4677/2007. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4681/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
