ICCJ. Decizia nr. 4683/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4683/2007
Dosar nr. 130/45/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S., D.S. şi L.S. au chemat în judecată pe pârâţii C.A.S. Iaşi şi Ş.I., în calitate de Preşedinte Director General al C.A.S. Iaşi, solicitând a le fi recunoscut dreptul la un spor de complexitate de 25% aplicat la sariul de bază brut, prevăzut de art. 296 din Legea nr. 95/2006, începând cu 1 iunie 2006, a fi obligată pârâta la modificarea Deciziei nr. 172 din 31 mai 2006 a Preşedintelui C.A.S. Iaşi, în sensul completării acesteia şi a acordării sporului de complexitate de 25% aplicat la salariul de bază al reclamanţilor ori la emiterea unei decizii prin care să le fie acordat acest spor, cu daune în cuantum de 7.896 RON.
Această acţiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ, iar în cursul soluţionării sale reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 227 din 27 iunie 2006 al Preşedintelui C.N.A.S., astfel că instanţa de fond, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, reactualizată, a sesizat la data de 23 februarie 2007 Curtea de Apel Iaşi, pentru soluţionarea excepţiei invocate.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 79/ CA din 25 iunie 2007, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi, privind Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 277 din 27 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că dispoziţiile din Ordinul nr. 277/2006 nu încalcă prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, câtă vreme nu poate exista similitudine între atribuţiile de control ale celor două compartimente în discuţie, care au şi o subordonare diferită, nefiind vorba despre o asimilare a activităţilor serviciului medical. Totodată, atâta timp cât compartimentului de control al C.N.A.S. îi este specifică în mod exclusiv monitorizarea şi controlul activităţii ce ţine de furnizarea de servicii (art. 295 – 296 din Legea nr. 95/2006), instituţia publică era îndreptăţită să aprecieze şi să individualizeze salarizarea acestui serviciu, salarizare care nu poate fi aplicată mecanic unui alt serviciu din cadrul aceleiaşi instituţii, ale cărei atribuţii sunt total diferite.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenţii reclamanţi, funcţionari publici în cadrul C.A.S. Iaşi, ce îşi desfăşoară activitatea la compartimentul Serviciul Medical, au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că sunt legale dispoziţiile Ordinului nr. 277/2006, emis de Preşedintele C.N.A.S., prin care se acordă sporul pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar, salariaţilor cu studii superioare de lungă durată, încadrate în structurile de control ale C.N.A.S. şi caselor de asigurări de sănătate, respectiv Direcţia de monitorizare şi corp control al C.N.A.S. şi compartimentele (birouri, servicii) de control organizate la nivelul C.A.S., în subordinea preşedintelui – directorului general, ca structuri corespondente ale direcţiei de monitorizare şi corp control a C.N.A.S., întrucât acest ordin încalcă grav prevederile art. 296 din Legea nr. 95/2006.
În opinia recurenţilor, deşi se recunoaşte că atribuţiile serviciului medical şi cele ale serviciului control nu sunt similare, acestea având de altfel şi o poziţie distinctă în organigrama instituţiei, nu se poate ignora faptul că ambele au atribuţii în ceea ce priveşte controlul furnizării serviciilor medicale, nici unul dintre cele două compartimente neavând o atribuţie exclusivă cu privire la controlul acestor servicii.
Recurenţii, prezentând comparativ atribuţiile serviciului medical cât şi pe cele ale serviciului de control din cadrul C.A.S. Iaşi, arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că suprapunerea activităţii celor două compartimente este doar potenţială, astfel că nu se impune o salarizare similară în condiţiile în care, în opinia lor, activitatea de control a furnizorilor de servicii medicale nu este potenţială ci este chiar o activitate curentă.
În fine, recurenţii au susţinut că printr-o interpretare nelegală instanţa de fond a ajuns la concluzia că Ordinul nr. 277/2006 nu contravine Legii nr. 95/2006, în condiţiile în care prin acest ordin se adaugă condiţii restrictive la lege şi se restrânge în mod arbitrar acordarea sporului de complexitate doar personalului din cadrul compartimentului de control, organizat în subordinea Preşedintelui – Directorului General, fiind excluse alte structuri care au şi atribuţii în ceea ce priveşte controlul furnizării serviciilor.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente ca şi prin prisma criticilor recurenţilor – reclamanţi, reţine că excepţia de nelegalitate invocată a fost în mod corect respinsă prin hotărârea atacată, astfel că urmează a fi menţinută, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit art. 295 şi 296 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, salarizarea personalului C.N.A.S. şi a caselor de asigurări care organizează şi efectuează controlul serviciilor medicale ce se acordă asiguraţilor pe baza contractelor de furnizare de servicii încheiate potrivit legii, este similară cu cea prevăzută de lege pentru compartimentele de audit.
Ordinul preşedintelui C.N.A.S., nr. 277/2006, emis în aplicarea textelor de lege sus menţionate, a prevăzut acordarea sporului pentru complexitatea muncii, de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar, salariaţilor cu studii superioare din cadrul compartimentului, biroului sau serviciului de control, organizat în subordinea preşedintelui/ director general al casei de asigurări, care efectuează acţiuni de control al furnizării serviciilor medicale.
Recurenţii-reclamanţi au reclamat practic încălcarea unui drept salarial, apreciind că în mod nelegal, în baza Ordinului emis, nr. 277/2006, nu beneficiază şi ei de sporul respectiv, deşi îşi desfăşoară activitatea în cadrul C.A.S. Iaşi, la compartimentul Serviciul medical.
Înalta Curte, apreciază, în acord cu instanţa de fond, că Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat, a fost emis cu respectarea textelor legale la care s-a raportat, fără a contraveni normelor juridice instituite prin Legea nr. 95/2006.
Forma şi conţinutul ordinului atacat nu denaturează norma juridică în executarea căreia a fost emis, şi nici nu creează regimuri salariale discriminatorii, astfel cum au susţinut recurenţii, câtă vreme, chiar aceştia din urmă au recunoscut că atribuţiile Serviciului medical şi cele ale Serviciului control nu sunt similare, iar aceste compartimente au poziţii distincte în organizarea instituţiei, precum şi o subordonare diferită.
Chiar dacă şi Serviciul medical are printre atribuţiile cuprinse în statut şi atribuţii de verificare şi control, acestea nu au caracter prioritar şi nici permanent, astfel că în mod legal, cât timp compartimentului de control al C.N.A.S. îi este specifică în mod exclusiv monitorizarea şi controlul activităţii ce ţine de furnizarea de servicii medicale, Înalta Curte apreciază că în mod legal, emitentul ordinului contestat, în aplicarea taxelor legale sus-arătate, a dispus acordarea sporurilor de complexitate persoanelor care au numai atribuţii de control, fiind firesc ca un astfel de spor să nu poată fi extins şi salariaţilor altor compartimente, cu atribuţii distincte.
Faţă de toate cele învederate, reţinând că pentru argumentele prezentate, criticile recurenţilor-reclamanţi nu pot fi primite, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A., D.L., V.O.B., I.P., A.S., D.S. şi L.S. împotriva sentinţei civile nr. 79/ CA din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4684/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
