ICCJ. Decizia nr. 4835/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4835/2007
Dosar nr. 7553/1/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 mai 2005, reclamanta SC C. SA Botoşani a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Guvernul României şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani (D.A.D.R. Botoşani), solicitând obligarea primului pârât să sesizeze pe cel de al doilea pârât cu privire la starea de calamitate a culturilor de prăsitoare din judeţul Botoşani în anul 2004, obligarea Guvernului României să declare starea de calamitate a culturilor prăsitoare din judeţul Botoşani în anul 2004, obligarea Guvernului României să declare starea de calamitate a culturilor prăsitoare din judeţul Botoşani, prin hotărâre de guvern, obligarea ca în baza acestei hotărâri pârâta D.A.D.R. Botoşani să despăgubească pe reclamantă cu suma de 2.240.000.000 lei şi obligarea celor trei pârâte să-i plătească o despăgubire în sumă de 4.389.066.346 lei, dobânzile achitate pentru perioada neplăţii despăgubirilor pentru culturile distruse de secetă în sumă de 1.628.174.654 lei, suma de 5.000.000.000 lei reprezentând suma eliminată de la reeşalonare, suma de 550.800.000 lei reprezentând echivalentul a 20.400 dolari SUA, contravaloarea arendei pe care a plătit-o proprietarilor termenului şi echivalentul a 500.000 Euro reprezentând pierderea echipamentelor şi utilajelor din programul gestionat cu S.A.P.A.R.D., din culpa pârâţilor.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 335 din 28 septembrie 2005 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţie invocată de pârâtul M.A.P.D.R., dar a respins şi acţiunea ca nefondată, reţinând că pentru culturile de prăsitoare din anul 2004 şi anii anteriori nu s-a reţinut starea de calamitate de către comisia de specialitate din cadrul M.A.P.D.R.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr.2181 din 13 iunie 2006, în sensul că s-a casat sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice în ce măsură se conturează elementele de fapt care, coroborate cu actele depuse la dosar, constatările efectuate anterior de organele de specialitate şi comunicările A.N.M., să poată fi avute în vedere la aprecierea caracterului legal sau nelegal al refuzului M.A.P.D.R. de a sesiza Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor prăsitoare pentru anul 2004, pentru ca apoi instanţa să stabilească şi în ce măsură a respectat reclamanta obligaţiile impuse de art. 19 din Legea nr. 381/2002 pentru a beneficia de despăgubiri.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57 din 2 aprilie 2007 a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale a D.A.D.R. Botoşani, neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi „neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 381/2002, excepţii invocate de pârâţi şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, în sensul că a recunoscut acesteia dreptul de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate la cultura de soia în urma secetei din anul 2004, a obligat M.A.P.D.R. să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturii de soia din anul 2004 în judeţul Botoşani şi să îndeplinească formalităţile legale în vederea acordării despăgubirilor şi s-a lua act că reclamanta a renunţat la judecarea celorlalte capete de cerere.
Instanţa reţine că excepţiile invocate de părţi sunt nefondate, D.A.D.R. Botoşani având calitate procesuală în cauză, iar reclamanta a îndeplinit procedurile prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 557/2004 şi art. 19 din Legea nr. 381/2002.
În ce priveşte fondul cauzei, reţine că reclamanta a încheiat poliţe de asigurare cu O. SA pentru plantaţiile din anul 2004 şi din anii anteriori, dar că în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002 societăţile de asigurare nu preiau şi riscul secetei, care se recunoaşte şi se preia de către stat, astfel că societăţi agricole din judeţul Botoşani, printre care şi reclamanta, au întocmit documentele necesare pentru acordarea despăgubirilor cuvenite la culturile de păioase şi la cele prăsitoare, iar M.A.P.D.R. a recunoscut seceta excesivă persistentă în nordul Moldovei, iniţiind emiterea HG nr. 1097/2004 prin care s-a declarat starea de calamitate naturală în agricultură pentru culturile păioase din judeţele Iaşi şi Botoşani, însămânţate în toamna anului 2003.
Mai reţine că s-a solicitat ulterior de către producătorii agricoli din judeţul Botoşani, printre care şi reclamanta, ca M.A.P.D.R. să constate fenomenul de secetă excesivă, comisia abilitată constatând că producţia de porumb, soia şi floarea soarelui a fost afectată de seceta excesivă în proporţie de 30 -90%, însă nu s-au emis norme pentru acordarea despăgubirilor pentru că M.A.P.D.R. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a sesiza cu privire la starea de calamitate, cu toate că Administraţia Naţională de Meteorologie (A.N.M.) a transmis date cu privire la existenţa fenomenului de secetă pe areale extinse, aşa cum de altfel rezultă şi din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pârâţii au declarat recurs împotriva sentinţei.
Guvernul României susţine că acţiunea fată de acesta trebuia
respinsă, deoarece reclamanta a renunţat la capătul de cerere privitor la obligarea sa la emiterea unei hotărâri pentru declararea stării de calamitate naturală.
Susţine şi că hotărârea este lipsită de temei legal, nefiind motivată în drept şi că a fost dată cu aplicarea greşită a legii pentru că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002.
In subsidiar, consideră că acţiunea introductivă a rămas fără obiect, pentru că ulterior pronunţării instanţei a fost emisă HG nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală pentru floarea soarelui, soia şi porumb, însămânţate în primăvara anului 2004, în judeţul Botoşani şi stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, urmând a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli care au depus documentaţia la D.A.D.R. Botoşani în cursul anului 2004, întocmită conform prevederilor legale, iar în situaţia în care reclamanta îndeplineşte aceste condiţii este îndreptăţită să primească despăgubiri.
M.A.P.D.R. consideră că instanţa de fond a apreciat eronat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, susţinând că aceasta a formulat plângerea prealabilă peste termenul legal de 30 de zile.
Referitor la fondul cauzei, arată că reprezentanţii ministerului au verificat în luna septembrie 2004 starea de nelegalitate a culturilor din judeţul Botoşani şi că, în baza notei transmisă de A.N.M. privitoare la datele meteorologice din perioada mai-iunie 2004, care era neconcludentă asupra manifestării fenomenului de secetă la nivelul culturilor însămânţate în primăvara anului 2004, nu s-a mai promovat un proiect de hotărâre de guvern pentru declararea stării de calamitate în agricultură în judeţul Botoşani.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând ca instanţa să constate că au rămas fără obiect cererile referitoare la obligarea Guvernului României să emită o hotărâre privind starea de calamitate la culturile de soia în judeţul Botoşani în primăvara anului 2004 şi obligarea M.A.P.D.R. să sesizeze guvernul pentru emiterea unei hotărâri în acest sens, deoarece între timp s-a emis HG nr. 570 din 13 iunie 2007.
Dar, solicită să se menţină dispoziţia referitoare la dreptul său de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din anul 2004 la cultura de soia şi obligarea M.A.P.D.R. şi D.A.D.R. Botoşani să îndeplinească formalităţile administrative în vederea acordării despăgubirilor.
In ce priveşte susţinerea M.A.P.D.R. că ar fi tardivă acţiunea şi că n-a fost îndeplinită procedura prealabilă, arată că este neîntemeiată, deoarece a parcurs etapele prevăzute de Legea nr. 381/2002 şi îndeplinea toate condiţiile legale pentru a justifica acordarea despăgubirilor.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenţi, în raport de materialul probator administrat şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la excepţia de tardivitate a acţiunii, invocată de recurentul M.A.P.D.R., aceasta nu se mai impune a fi analizată în prezent faţă de faptul că prima instanţă de recurs a dat îndrumări cu privire la analizarea fondului cauzei, iar până la acea dată nu se pusese în discuţie o astfel de excepţie.
Neîntemeiată e şi excepţia privitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece o astfel de procedură nu era necesară faţă de împrejurarea că nu s-a solicitat anularea unui act administrativ pentru care se prevede o procedură prealabilă obligatorie, dar şi pentru că prima instanţă de recurs a casat prima sentinţă pentru a se administra probe în ce priveşte fondul cauzei.
În ce priveşte excepţia privitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002, nici aceasta nu este întemeiată.
Conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 381/2002 „pentru a beneficia de despăgubiri producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, au următoarele obligaţii: a) să declare şi să înregistreze culturile agricole... contractele de concesiune şi arendare în registrele agricole deschise la nivel de comună; b) să întreţină culturile agricole... potrivit tehnologiilor şi să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli şi dăunători; c) să depună o înştiinţare, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole;... d) să prezinte, cu bună-credinţă şi în conformitate cu realitatea din teren, nivelul estimativ al pagubelor înregistrate".
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat şi din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că intimata a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de acest text de lege, respectiv a sesizat la timp primăriile în raza cărora avea suprafeţele de teren cultivate calamitate, a întreţinut corespunzător culturile de soia, avea declarate şi înregistrate aceste culturi, dispunea de contracte de concesiune, înregistrate în registrele agricole comunale şi a prezentat corect situaţia pagubelor suferite.
Ca atare, a respectat procedura prevăzută de art. 19 din Legea nr. 381/2002 şi îndeplinea toate condiţiile legale pentru a i se putea acorda despăgubiri pentru cultura de soia calamitată în anul 2004.
De altfel, prin HG nr. 1097/2004 s-a declarat starea de calamitate naturală, în judeţele Iaşi şi Botoşani, pentru culturile de cereale păioase, cultivate în toamna anului 2003, pentru care şi intimata a primit despăgubiri.
De asemenea, prin HG nr. 570/2007 s-a declarat starea de calamitate naturală pentru culturile de floarea soarelui, soia şi porumb, însămânţate în primăvara anului 2004, în judeţul Botoşani şi s-a stabilit nivelul maxim al sumei de urmează să fie acordată ca despăgubiri.
In acest fel se recunoaşte că şi culturile de soia au fost calamitate în anul 2004 din cauza secetei excesive prelungite din acel an, ceea ce nu mai necesită alte comentarii asupra acestei probleme.
Dar, această hotărâre s-a emis după ce instanţa de fond s-a pronunţat, astfel că nu se poate constata că a rămas fără obiect la data pronunţării sentinţei capătul de cerere referitor la obligarea Guvernului României de a emite o astfel de hotărâre şi că trebuia să se respingă acţiunea faţă de Guvernul României, cum solicită acesta.
Cum s-a stabilit cert că s-au calamitat culturile de soia însămânţate în primăvara anului 2004 în judeţul Botoşani, iar intimata a făcut dovada că şi culturile de soia pe care le-a însămânţat în acea perioadă au fost calamitate şi că a îndeplinit toate condiţiile cerute de lege pentru acordarea unor despăgubiri, se reţine că instanţa de fond i-a recunoscut justificat dreptul de a beneficia de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din anul 2004 la cultura de soia.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca recursurile să fie respinse ca nefondate, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 57 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4818/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4837/2007. Contencios → |
|---|
