ICCJ. Decizia nr. 4840/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4840/200.
Dosar nr. 38252/3/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul N.C., instanţa dispunând obligarea pârâtei C.N.P.D.A.S. să-i plătească reclamantului drepturile băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 - 2005, actualizate cu indicele inflaţiei, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că aplicarea art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată în mod succesiv în perioada anilor 2001 - 2006 prin legile bugetare, însă, suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestuia, atâta vreme cât prin nici o dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenta.
Totodată, instanţa a apreciat că încălcarea dreptului la primă ar contraveni prevederilor art. 16, art. 41 şi art. 53 din Constituţia României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N.P.D.A.S., criticând soluţia pronunţată pentru neteminicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că date fiind suspendările succesive intervenite, instituţia nu a putut proceda la încălcarea actelor normative referitoare la suspendarea aplicării dispoziţiilor privind acordarea primelor de concediu, astfel încât soluţia de obligare la plata acestor sume este greşită.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin. (2), ulterior republicării, funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este de necontestat că, prin dispoziţii succesive, acordarea primei de concediu a fost suspendată, dar, după cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, suspendarea dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui.
Soluţia instanţei de fond este în concordantă cu jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi soluţia pronunţată în materie de cătreSECŢIILE UNITEale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, avându-se în vedere noţiunea de "bun".
Astfel, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin noţiunea de bun se înţelege şi "speranţa legitimă" de a dobândi un bun prin lege.
Noţiunea de „speranţă legitimă" presupune existenţa unei reglementări prin lege, or de vreme ce printr-o lege se recunoaşte dobândirea unui bun, în speţă patrimonial, nu se poate interzice, tot prin lege, dobândirea bunului, deoarece, în acest fel, dreptul consacrat prin lege este golit practic de conţinutul său.
Prin urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, redusă la nudum jus, nu se poate considera că un atare drept nu a existat în perioada în care exerciţiul său a fost suspendat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca a nu obstacula titularii drepturilor recunoscute în a beneficia efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut în primă instanţă că actele normative în speţă contravin prevederilor constituţionale.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4839/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4844/2007. Contencios → |
|---|
